În astfel de zile, cînd nori grei ne asupresc seninul, acasă devine mai intim, mai al nostru, mai comod. Căutăm fotoliul cel mai călduros, cartea cea mai dragă, telecomanda ne este tot mai aproape, telefonul la îndemînă. Poate sună cineva...
Începem să ne contactăm prietenii, singurătate la puterea a doua, a treia...Blog, comentarii, evenimente, evadarea din tristeţi sau nostalgii.
Dincolo de monitor, ochi, mii de ochi care ne apropie, ne ajută, ne înţeleg, trecem toamna împreună, sperăm cu toţii o altfel de iarnă...
Imi place ca ploua. Soarele e prea vesel si indiferent. Asa, cu ploaie, parca suntem mai umani.
RăspundețiȘtergereE bine cînd rămîne la fereastră... Dar ce mă fac eu că trebuie să ies din casă? :)
RăspundețiȘtergereDa , Mădălina, parcă devenim mai calzi cînd e frig afară...
RăspundețiȘtergereLucia Verona : Iar n-a venit pilotul elicopterului ? Eu zic să-l daţi afară !
Sper să mai apară şi soarele din când în când, că o să mă înec cu atâta melancolie...
RăspundețiȘtergereNeliniştitu : mai vine sigur, nu ne-o cotropi toamna de pe acum...
RăspundețiȘtergere