Generalul în labirintul iernii

  
      Recunosc, l-am pastişat pe unul din scriitorii mei preferaţi. Nu din lipsă de imaginaţie, ci pentru că mi s-a părut foarte potrivit.  Veţi vedea de ce :
    Mă întreabă Mana cum stau cu radetul meu. Bine merci ! pot spune. La mine în apartament este cald şi bine. Locuiesc într-un bloc foarte vechi, construit prin anii   '55  de  Gheorghiu-Dej  pentru ai lui.  Asta explică multe : pereţi de cărămidă,  foarte groşi,  izolaţie perfectă,  totul OK.  Înainte de a mă muta aici am refăcut toate instalaţiile , electrice şi termice, deci şi calorifere noi,  în sfîrşit,  tot tacîmul... Am îndurat suficient de mult  frig şi întuneric pînă în Revoluţie,  ca să nu  consider că merit acest răsfăţ.

    Problema mea este alta, iar acum revin la titlu. Pe strada mea, ca şi pe toate străzile din jur, zăpada se lăfăie pe carosabil, nimeni nu o deranjează sau se deranjează. Oamenii au mai  îndepărtat omătul de pe trotuare, aruncîndu-l în stradă.  Şi acolo a rămas.  Pe străzile ( străzi am spus,  nu alei între blocuri !)  cu nume de compozitori vă sfătuiesc să nu vă aventuraţi cu maşina, că veţi avea mari surprize.  Neplăcute.
    Generalul Iarnă l-a bătut pe generalul Onţanu,  de i-au mers fulgii !

    Este o leapşă !  Sunteţi invitaţii mei !