Plouă mărunt şi aspru, natura e-ncruntată,
Parcă se naşte lumea şi cerul înc-odată.
A obosit şi timpul, şi se răzbună norii
În drumul către iarnă, pe noi, toţi muritorii.
Potopul se revarsă ca-ntr-un sălbatic cult
Şi Noe nu mai vine, el a murit de mult...
Am umblat ieri cateva ore prin ploaie.
RăspundețiȘtergereAveam impresia ca s-au spart norii peste Bucuresti.
Macar daca ar fi nins.
Nu cred că a murit Noe, dar se amuză...
RăspundețiȘtergereŞi eu cred că Noe n-a murit...
RăspundețiȘtergereStă în banca lui! A încercat o dată şi a greşit. La ce bun să repete greşeala?
Theodora : simt că mă apasă pe creieri. Exact cum spui : să ningă !
RăspundețiȘtergereVania : de noi ? Ar avea de ce...
RăspundețiȘtergererenata : mi-e dor de Crăiasa Zăpezii...
RăspundețiȘtergereImi place ploaia ,dar, ieri, n-a fost prea prietenoasa, recunosc.
RăspundețiȘtergereZ : e chiar sîcîitoare, a dat un aspect prea trist oraşului.
RăspundețiȘtergereO sa apara si un alt Noe, inca nu a inceput adevaratul potop si lumea nu stie unde sa se uite !
RăspundețiȘtergerelehman25 : să te audă Dumnezeu !
RăspundețiȘtergere