De fapt erau patru ! Şi interpretau, la alămuri, melodiile unor colinde vechi, foarte cunoscute.
Era în ziua cînd cerul a scuturat cîţiva fulgi de nea asupra Bucureştilor. Iar bărbaţii aceia cîntau cu toată inima, transmiţînd o stare de pace şi bucurie, aproape specifică numai sărbătorilor de iarnă.
Ieşise ici-colo cîte un bătrîn la fereastră, amintindu-şi, probabil, de un alt Crăciun şi de un alt Bucureşti...
Strada pe care locuiesc fiind destul de îngustă, atmosfera era aproape intimă, spiritul Crăciunului se simţea cu fiecare respiraţie, pregătind parcă sufletul pentru Noaptea Magică.
Acea întîlnire a şters puţin din cenuşiul şi inerţia zilei respective şi mi-a amintit că, indiferent de vîrstă, vom aştepta mereu, cu înfrigurare, sosirea Crăciunului. Şi a colindătorilor care cîntă cu toată inima, vechi colinde româneşti...

PATRU??? Nu e coreeeeect! Eu nu m-am întâlnit cu Moş Crăciun încăăăăăă! Dacă sunt cuminte până pe 24, oi mai avea vreo şansă?
RăspundețiȘtergereMadalino, iete-asa are unii noroc!
RăspundețiȘtergereSe vede ca esti cumnite :)
RăspundețiȘtergereMosu nu se intalneste cu oricine.
Mădălina : sigur vei întîlni, ştiu că tu eşti foarte cuminte ! :)
RăspundețiȘtergereAugustin Rădescu : parcă am simţit un pic de invidie. Vorbeswc eu cu moşul vă apară şi pe strada voastră...
RăspundețiȘtergereTheodora : aşa sunt eu, norocoasă :)
RăspundețiȘtergere