Ecranul politic

     După Revoluţia din 1989, oamenii au votat cu sufletul. 
    Amintiţi-vă cîte pasiuni  vecine cu fanatismul politic  au născut Iliescu, Roman, Coposu, Cîmpeanu, Raţiu. Aceste simpatii erau cît se poate de sincere, dincolo de orice doctrină, orientare sau  alte criterii.  Aproape deloc condamnabile, pentrucă aşa simţeau oamenii.
     În prezent  :  Băsescu,  prin  minciună, impostură, tendinţe dictatoriale, se află pe ultimele locuri ale preferinţelor electorale. Prea desele apariţii ale Elenei Udrea  în presă l-au mai rostogolit cîteva trepte spre  0   pe preşedintele portocaliu.
     Victor Ponta este un tînăr inteligent, instruit, spontan, dar fără experienţă politică, adică mai puţin uns cu diverse alifii. Se poate bizui  însă pe  politicieni maturi ca Adrian Năstase, Liviu Dragnea şi alţi "grei" ai partidului.
     Crin Antonescu  este mai experimentat politic, inteligent, calm dar şi bătăios, atît cît trebuie.
     Ambii par sinceri, ambii au şanse sensibil egale să-l înlocuiască pe marinar.
     Este foarte important însă să nu-i atingă şi pe ei aroganţa, suficienţa şi minciuna. Succesul fiecăruia dintre ei depinde foarte mult şi de liderii locali, de capacitatea organizatorică a structurilor din teritoriu.
     Şi, nu în ultimul rînd, de charismă altoită pe inteligenţa politică.
     Fiindcă acum, ca şi altădată, mai sunt suficieţi alegători care votează omul , găleata, plicul, indiferent de  doctrina, orientarea politică sau morala căreia îi aparţin.