sâmbătă, 21 mai 2011

UITARE



               Acceptă inimă, viaţa aşa cum a fost :
               Cu zile prea-pline sau fără de rost,
               Cu zboruri înalte sau prăbuşire,
               Cu nopţi de miracol sau fără iubire .

              Căci iată, m-ajunge din urmă o ceaţă,
              Uitarea mă bate cu flăcări de gheaţă,
              Mă strigă pe nume la timpul trecut.
              Ai grijă, inimă, doar pe el să nu-l uit !
la

6 comentarii:

  1. zincabeiu21 mai 2011 la 21:05

    Frumos, Matilda.Ce bine ca nu uitam ce-am simtit odata.Asta este averea noastra.Memoria inimii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Matilda21 mai 2011 la 21:37

    Zincabeiu : frumos ai spus, "memoria inimii" .
    Mulţumesc pentru apreciere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ana lu' Manole22 mai 2011 la 12:00

    O traire plina de adevar. Frumoasa poezie.
    E exact etapa urmatoare celei pe care am numit-o eu "pe marginea lui prea tarziu"...
    Felicitari pentru modul cum ai transpus trairea in versuri!

    RăspundețiȘtergere
  4. Lorian Saceanu22 mai 2011 la 17:32

    Mulțumesc!
    „Sus inimile...”

    RăspundețiȘtergere
  5. Matilda22 mai 2011 la 20:56

    Ana : foarte frumos ! " Pe marginea lui prea tîrziu" , splendid !
    Mă bucur că ţi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  6. Matilda22 mai 2011 la 20:57

    Lorian : cu plăcere. :))

    RăspundețiȘtergere