Mulţumesc tuturor celor care m-au sărbătorit. Vă îmbrăţişez pe toţi cu copacii, florile şi aromele toamnei.
Am o vîrstă nici prea mare, nici prea mică, dar cunosc fraţi care au traversat veacurile mult mai bine decît mine, faţa lor e mai curată, mai aerisită.
Oricum vă mulţumesc, dar, rogu-vă, aveţi grijă de mine, nu-mi mai aruncaţi în obraz toate murdăriile voastre! Dacă aţi făcut din groapa lui Dura un Cişmigiu, nu transformaţi alte parcuri în groapă ! Vă mai rog, deasemenea, să nu-mi mai tăiaţi copacii, ei sunt plămînii prin care cu toţii respirăm .
Cîteodată aş dori ca braţele voastre să se transforme în aripi, că prea mă dor toate arterele, pline de răni şi cicatrici.
Vreau să ştiţi că vă iubesc pe toţi, sunteţi copiii mei frumoşi, aş dori să mă iubiţi şi voi, să mă ajutaţi să fiu la fel de frumos, dar, dacă nu puteţi, încercaţi măcar să mă respectaţi puţin.
Cu toată dragostea pămîntului şi cerului meu,
Al vostru Bucureşti
Bine, dragul nostru Bucuresti! :) Sa ne traiesti! :)
RăspundețiȘtergereservus...
RăspundețiȘtergerefiecărui oraş ar trebui noi să-i mulţumim prin mici gesturi care să-l facă mai viu, mai frumos...
toate cele bune!
Lilick : şi noi pe lîngă, sau în el.
RăspundețiȘtergereFlavius : da, mai viu şi mai frumos, bine zici. Mulţumesc pentru urare .
Ce frumos! Ce noroc are el cu oameni ca noi!
RăspundețiȘtergereMădălina : ai dreptate, sper să fim mai mulţi...
RăspundețiȘtergere