Timpul nu trece. Egal cu sine însuşi, veşnic, nepăsător.
Noi trecem,
ne trecem.
Din nesătulenie, egoism şi trufie, unii dintre noi nu trăiesc, doar
trec prin viaţă cu un singur scop: să se îmbogăţească. Case, terenuri, titluri sau demnităţi nemeritate Prin orice mijloace sau tertipuri.. Cît se vor bucura de ele ?
Uneori, pînă la poarta DNA.
Întotdeauna, pînă la POARTA cea mare, care ne aşteaptă pe toţi. Plecăm
dincolo, în timpul veşnic, unde nimic nu se vinde, nimic nu se cumpără. Rămînem doar cu amintirile.
Să avem grijă ce amintiri ne vor însoţi, ce aduceri-aminte lăsăm în urmă.
Niciun comentariu
RăspundețiȘtergereNiciun comentariu
RăspundețiȘtergere