" Unde-o fi ?" se tot intreba. Secretara, care-i cunoaste tabietul, (toate tabieturile!) ridica din umeri neputincioasa.E pliant, cumparat anume sa nu se vada, poate fi pitit si in mapa cu acte de semnat. " Cineva mi l-a furat, sau poate l-a ascuns. A, e o gluma colegiala" se consoleaza el cumva. Da, dar tocmai acum? A ratat din cauza asta o intalnire cu niste persoane importante din afara, trebuia sa tina si un mic discurs, nu se putea prezenta fara el, mai mare rusinea...Aoleu, europenii astia vor si poze, " nu putem vorbi doar la telefon?" sau macar la o masa, un birou, ceva, nu, nu se poate, fara poze de grup nu se poate, situatia e disperata. El vrea cu tot dinadinsul sa fie la inaltime, TREBUIE sa fie la inaltime, este visul si dorinta sa cea mai fierbinte, colegii lui habar n-au prin ce trece, n-au nicio apasare.Nu se poate confesa oricui, frustrarea este intemeiata, dar nimeni nu l-ar intelege. Cuprins de deznadejde, la un pas de depresie, tranteste usa de la toaleta si o incuie.
Dupa usa, sprijinit de perete, scaunelul pliant zambeste...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2012
(64)
- ► septembrie (7)
-
►
2011
(95)
- ► septembrie (4)
-
►
2010
(151)
- ► septembrie (9)
-
▼
2009
(121)
- ► septembrie (17)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu