sâmbătă, 28 mai 2011

Statui degeaba


    La marginea oraşului, pe un teren viran cotropit de bălării, două statui îşi sprijină ruina una de cealaltă.
    Cu glas greu, de piatră,  cea mai zdrobită dintre ele întreabă :
    -  De ce ai ajuns aici ?
    -  Oamenii spun că sunt inutilă, nu mai reprezint nimic, încurc lumea şi nimeni nu mă mai vrea.
    -  Dar cum te numeşti ?
    -  Îngăduinţa....
    -  Despre mine spun că sunt desuetă, că veacul meu s-a sfîrşit de mult, că nu mai am ce căuta în lumea lor. M-au călcat în picioare, şi-au bătut joc de mine , m-au zdrobit, apoi m-au aruncat.
    -  Tu cum te numeşti ?
    -  Onestitatea....

joi, 26 mai 2011



      
                    Imagine preluată de la Sibilla.

luni, 23 mai 2011

Îmbrăţişati România !

     Pentru că primarul oraşului Codlea a aprobat defrişarea unei păduri, consilierul  Erwin Albu  a lansat un apel disperat către concetăţeni :
                                              ÎMBRĂŢIŞAŢI  UN  COPAC  !
    Oamenii au răspuns chemării şi fiecare din ei a îmbrăţişat cîte unul din copacii  însemnaţi pentru tăiere. Rezultatul : pădurea nu a fost distrusă !

    Plecînd de la acest exemplu,  cred că noi toţi  ne putem salva ţara de la distrugerea ei definitivă.
    Vă chem :
                                              ÎMBRĂŢIŞAŢI ROMÂNIA !

    Creaţi un banner, un afiş, etc. , orice modalitate de a transmite acest mesaj, şi postaţi   pe blogul vostru.
    Este o leapşă care merge la Lilick,  Sibilla,  Theodora   şi  Augustin Rădescu.

sâmbătă, 21 mai 2011

UITARE



               Acceptă inimă, viaţa aşa cum a fost :
               Cu zile prea-pline sau fără de rost,
               Cu zboruri înalte sau prăbuşire,
               Cu nopţi de miracol sau fără iubire .

              Căci iată, m-ajunge din urmă o ceaţă,
              Uitarea mă bate cu flăcări de gheaţă,
              Mă strigă pe nume la timpul trecut.
              Ai grijă, inimă, doar pe el să nu-l uit !

joi, 19 mai 2011

Ce face Roberta cu mînuţa ei....

   
                                                 .... e  mult mai bine pentru Băsescu şi Elena lui.

     
                                                                           ADIO !

marți, 17 mai 2011

Violatori în serie


 

             O gaşcă de potenţi ( potentaţi ) violează douăzeci de milioane de victime .
             În toate  drepturile   poziţiile .       
             Le pune cineva cătuşe ?

duminică, 15 mai 2011

Aşadar, oamenii lui Băsescu

  
   Lista vicepreşedinţilor PDL nu aduce mari surprize. Nici lipsa unor nume.
   Hoaţa de la Camera Deputaţilor şi cel ce scrie cu oi pe dealuri au fost recompensaţi pe măsură.
   Dar, unde este favoritul preşedintelui, Liviu Negoiţă, cel care a fost propus nu de mult pentru postul de premier ?
   Au dispărut Radu Berceanu, Vasile Blaga, dar şi Ioan Oltean, marele apărător al lui Băsescu în toate emisiunile tv.
   A fost reanimat Victor Tarhon de la Tulcea, cel care a fost tras "pe linie moartă"  vreme îndelungată, din pricini prin justiţie. S-o fi "albit" între timp ? Dacă aş fi ziarist, aş avea o mare curiozitate....

   Traian Băsescu poate fi fericit :  are partidul  pe care-l merită !

    Corecţie  : după  postare aflu că Ioan Oltean este noul Secretar General al partidului lui Băsescu. Şi-a primit tainul bine-meritat !

marți, 10 mai 2011

O confesiune a Zoiei Dumitrescu-Buşulenga

La mormântul culturii româneşti.

În primele zile din mai 2006, la Mănăstirea Văratec din Neamţ a plecat la cele veşnice Maica Benedicta, în varsta de 86 de ani. Viata monahală pe care a ales-o intelectuala de formaţie umanista care era Zoe Dumitrescu-Busulenga, numele de mirean al maicii, a fost o pregătire pentru cele de dincolo, aşa cum ea însăşi marturisea, o recapitulare a trecutului şi o meditaţie asupra viitorului.

"Per total nu m-am gandit niciodata la mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din mine.

...Cand eram copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele) care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea. Tot din pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt un obiect, deci ma pot expune. Am avut insa sansa (consolarea mai degraba) ca studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale literaturii universale.

...Reusesc sa stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin inca la mine oameni foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu. Am legaturi foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni pe an. Respir in acel loc sacralitate. Vin tineri, si de la Teologie, si calugari, si ma viziteaza. Preocuparile mele au incetat sa mai fie exclusiv literare, au devenit si legaturi spirituale. Il caut pe Dumnezeu. ....Cei care ma viziteaza acum il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre preoti, L-au si gasit. Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala. Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei stabilitati.

...Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se intampla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era inlocuita o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mantuitorul. Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta...

...Exista si o criza a culturii. Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala. Se vorbeste putin si despre intelectualii dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt nume care nu se mai pronunta, opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste. ...Din fericire, mai sunt cativa scriitori din cei vechi. Nu stiu in ce masura mai sunt ei productivi. Primesc foarte multe carti, mai cu seama poezie. Sunt autori noi foarte tineri. Ma intreb insa de ce nu mai scriu cei vechi - D. R. Popescu, Breban, Balaita. Acum apar nume noi. Se fac tot felul de ciudatenii in numele postmodernismului. Am incercat sa aflu ce este postmodernismul. I-am intrebat pe ei. N-au fost in stare sa-mi raspunda. E o arta din cioburi - totul este faramitat - mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o totalitate. Asta au facut clasicii. Azi am senzatia ca traim procesul invers - ne diseminam, ne risipim.

...Eu nu inteleg un lucru: cand e atata frumusete intreaga pe lume, cum pot sa ma duc sa ma uit la firimituri, cand eu am bucuria integrala a frumusetii? Si, daca faramitam frumusetea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeti ca de la manele ne vom mai putea intoarce la Johann Sebastian Bach? ...De la Freud incoace s-a produs o mutatie: s-a pus sexul in locul capului. Asta e tristetea cea mai mare. Vedeti, la noi, la romani, exista o cuviinta. Anumite cuvinte nu se pronuntau - nu erau niste tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinta", cuvantul acesta, a disparut din dictionar.

...Nu am prejudecati de nici un soi, dar felul in care ne purtam ucide frumusetea. "Trupul este cortul lui Dumnezeu", a spus Pavel. Ce facem noi cu el? il expunem, ca pe o bucata oarecare de carne. E cumplit. Cumplit e si ceea ce s-a intamplat cu relatiile dintre femei si barbati. Dupa parerea mea, aici s-a savarsit o crima. Fiorul primei intalniri, dragostea, asteptarea casatoriei, toate astea au disparut.Ce se intampla cu noi? Eram un popor de tarani cu frica lui Dumnezeu. La sat inca s-au mai pastrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sunt bantuiti de patima carnii care se expune. Nu se vorbeste urat, si asta e bine. Mantuitorul este in noi, e lumina necreata, si noi il pironim cu fiecare cuvant al nostru, rau sau murdar.

...Pentru mine, marea poezie a fost intotdeauna baia de frumusete in care m-am cufundat cand am avut nevoie de intrarea in alta dimensiune. Poezia tine, dupa parerea mea, de partea cea mai ascunsa, cea mai intima a fiintei noastre. Poezia echivaleaza aproape cu o rugaciune. In poezie te cufunzi pentru a te intoarce cu frumusete. In rugaciune intri pentru a te integra absolutului.

...Pentru ca intram in zona computerului, am pierdut placerea de a citi. Eu sunt un cetatean al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijina pe lectura, nu pe imagini fugitive. Lectura iti lasa popasurile necesare pentru reflectie, pentru meditatie. Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire, si te face sa uiti limba. Chiar si eu, dupa ce am stat cinci ani in Italia, la intoarcere a trebuit sa pun mana pe Eminescu si pe Sadoveanu, ca sa-mi refac limba. ...Moartea pentru mine inseamna eliberarea de acest trup. Trecerea in lumea celor vii. Lepadarea acestui trup vremelnic si trecerea in lumea celor vii. Nadajduiesc. Daca merit. Asta numai Mantuitorul stie."

         Text preluat de la actorul Victor Vurtejanu

duminică, 8 mai 2011

Domnule primar, ce aveţi în faţă ?

       Am avut oarece treburi în zona Bucur Obor. Imprudentă, m-am aventurat pe trotuarul aglomerat din faţa Primăriei  Sectorului 2.  Abia am  făcut doi paşi şi m-am trezit cu doi conaţionali bruneţi în faţă : " nu vreţi ţigări, avem ţigări ?"   Mă strecor printre ei şi, supriză !  Alţi bruneţi, aceeaşi întrebare. Întreg trotuarul este "pigmentat" , iar oferte curg, gîrlă....
      Pe aleea laterală primăriei, soţiile bruneţilor te asaltează cu ţigări, dar şi cu diverse alte "chilipiruri", de la chiloţi,  la bureţi de vase.
     De unde se poate deduce că lupta împotriva contrabandei cu ţigări a avut rezultate spectaculoase. Adică spectacolele arestării traficanţilor,  în direct la tv,   au  rezolvat problema definitiv şi pentru totdeauna !

joi, 5 mai 2011

Am nevoie de un avocat !

      Despre guvern nu mai vreau să spun nimic. Toată lumea rosteşte cuvinte duioase printre dinţi,  pe la colţuri, sau pe faţă.    
      Deja s-a bagatelizat subiectul . Subiectul comun care este boc.

      Eu  m-am hotărît :

      voi da în judecată un grup de parlamentari.
      Nu pe cei 322, ci pe toţi ceilalţi .
      Îi acuz de favorizarea infractorului / infractorilor .

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog