Poze de demult.

N-am mai răsfoit de ceva vreme  albumul cu poze de demult. Mai vechi de două decenii.
Nu ştiu ce "ceva"  simt cînd le privesc acum. Aproape toate  sunt alb-negru. Şi ce dacă ? Aşa erau atunci. Majoritatea sunt făcute cu diverse ocazii fericite: petreceri, nunţi, botezuri, vacanţe . Privesc cu atenţie şi înţeleg ce înseamnă acel  "ceva"  : deşi ocaziile erau fericite, rîsul, zîmbetul, parcă nu seamănă cu cel de azi.  Parcă atmosfera era gri, cred că nu ne puteam bucura îndeajuns nici în clipe cînd era firesc s-o facem. Prin comparaţie cu pozele făcute după Revoluţie, iată, rîsul, zîmbetul, chiar atitudinea sunt altfel.
 Sigur, indiferent de problemele zilnice mai mult sau mai puţin fericite, nici acum nu este totul în regulă, totuşi, după 1989 am învăţat , sau ne-am amintit, să rîdem normal, să avem o atitudine firească în orice împrejurare.
Gîndesc că istoria unui neam se poate scrie cumulînd istoriile mai mici ale fiecărei familii în parte.