Doamna Lucia Verona mă scoate la tablă...

  .... şi mă întreabă ce am învăţat în anul 2009. Altfel spus,  ce am înţeles, ce am învăţat din lecţiile pe care le-am primit din partea  anului care a  trecut.   Voi  întoarce vremea înapoi, în sensul invers al scurgerii timpului .
Lecţia despre speranţă :  am învăţat că prăbuşirea unei speranţe,  a unei foarte mari speranţe, după durere şi  dezamăgire, te face mai puternic şi mai îndîrjit. Dacă eşti suficient de tare, pierderea unei speranţe te motivează să lupţi.   Mă refer, evident, la marea înfrîngere din decembrie, care a fost posibilă numai prin minciună şi furtişag.
Lecţia despre singurătate : fiind, după cum ştiţi, bunică dedicată, credeam că nu-mi ajunge timpul să cultiv prieteniile  pe care le-aş fi dorit. Pînă mi-am  deschis blogul.  Atunci am înţeles că, dacă nu comunici, dacă nu te implici afectiv, ceva se usucă în sufletul tău, acea grădină minunată din care ai vrea să oferi, măcar unui singur  om, o floare... Cînd ai prieteni, inima ta, indiferent de vîrstă, va refuza să devină cord.
Lecţia despre voinţă : nu credeam,  nu puteam să cred,  că,  la 61 de ani, voi putea să învăţ atîtea lucruri. Singura care a crezut şi m-a încurajat a fost doamna Lucia Verona. Mi-a predat abecedarul blogeristic şi m-a convins că pot ! Mulţumesc, dragă prietenă !