marți, 26 aprilie 2011
O ştire
Cum se poate numi sfîrşitul carierei unei maşini, mai ales cînd aceasta este o maşină de scris ?
Oare există un cimitir al maşinilor de scris ?
Compania Godrej and Boyce, singura care mai oferea pieţei aceste maşini, şi-a închis fabrica din Mumbai (India). Erau depăşite, e-adevărat, dar mă încearcă aşa, o tristeţe....
Nu ştiu cîţi dintre voi aţi scris cu peniţe Redis, cîţi v-aţi chinuit să scrieţi caligrafic. Era greu, dar era frumos. Nepoţii mei scriu astăzi cu stilouri sau pixuri, dar scrisul nu e acelaşi ca altădată, orele de caligrafie au dispărut de mult... Nu sunt nostalgică, dar, poate, ar trebui să respectăm mai mult literele.
Ştirea despre dispariţia inerentă a maşinilor de scris aduce, unora dintre noi, diverse amintiri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Maşina de scris rămâne simbolul ...scrisului la vreo maşină, aşa cum pana înmuiată în călimară rămâne simbolul scrisului de mână.
Indiferent câţi bani a agonisit BIC din pixuri.
Eu n-aş da-o la gunoi! Aş păstra-o, ca pe un samovar. :)
Renata : da, de ce ar exista moda retro numai la îmbrăcăminte ?
tine bine de ea ca cine stie, peste ani o vinzi pe bani buni )))
Respectul pentru litere si cuvinte este pentru mine la fel ca respectul pentru parinti.Si pentru tara mea.
Codeus : sigur, e o variantă....
Zincabeiu : felicitări, aşa gîndesc şi simt şi eu. Dar mă tem că suntem din ce în ce mai puţini...
Eu păstrez maşina Olivetti. Am trecut prin multe împreună...
Aidoma fiarelor de calcat cu carbuni, si masinile de scris vor ajunge obiecte de muzeu! Da, asa este, eu nu am scris decat cu tocul muiat in calimara cu cerneala pana in clasa a IV-a iar la orele de caligrafie ma straduiam sa scriu cat mai frumos, chit ca uneori mi se mai infigea penita Redis in hartie, facand purcelusi (pete de cerneala)!
CE daca suntem putini, poate ca suntem atatia cat este necesar,
Nu cred ca va exista un astfel de cimitir, fiindca oamenii pastreaza masina de scris, chiar daca nu au mai batut o foaie de hartie de 16-17 ani!
Lucia Verona : prietena de nădejde în vremuri tulburi...
Nea Costache : ehe, ce vremuri....
Zincabeiu : îmi place gîndul ăsta :)
Simona Ionescu : peste foarte mulţi ani, cînd noi nu vom mai fi, va exista un muzeu al maşinilor de scris, pînă la generaţia 2011 !
Trimiteți un comentariu