Aceşti fulgi de zăpadă sunt umbrele fluturilor pe care nu i-am iubit.
Cînd împăratul fluturilor este trist, umbrele coboară pe pămînt să-i culeagă lacrimile.
Călcaţi zăpada cu milă, cu sfială, să nu treziţi mînia neiubiţilor fluturi. Viscolul este forma lor de răzvrătire împotriva uitării.
Şi, mai ales, cînd soarele primăverii va ucide umbrele, îmbrăţişaţi fluturii încă nenăscutelor veri.
9 comentarii:
Nu ştiu cum făcuşi, Matilduş, dar m-ai emoţionat.
Tocmai începusem să cred că mi-am pierdut disponibilitatea asta.
Renata : Mulţumesc ! Să mă bucur ? Sau să cred că există şi-o melancolie de iarnă ?
Foarte frumos o spui, Matilda. Dupa toate vaicarelile de pe ecarane din ultimele zile, dupa toata pacaleala transmisa prin media si sms, iata un om care ne emotioneaza profund si ne reaminteste ca zapada trebuie iubita.
Zincabeiu : mulţumesc, mă bucur că apreciezi...
http://art-historia.blogspot.com/
Frumos, frumos.
Am o rugaminte: cind ai timp suna-ma, nu mai am numarul tau in telefon.
Doamna Lucia, ati aparut ca o silfida....
Ada : da, da....
Lucia Verona : o apreciere care vine din partea dvs. este un alint...
Trimiteți un comentariu