Mi-amintesc deseori scene din copilăria mea, luminată de blîndeţea bunicilor. Cred că noi, toţi, păstrăm în suflet parfumul mîinilor care ne mîngîiau cu duioşie.
Că ei mai sunt aici, cu noi, sau au plecat în lumea basmelor şoptite, nu-i putem uita.
Ei ne-au spus cele mai frumoase poveşti, ne-au răsfăţat aşa cum numai bunicii ştiu s-o facă, ei ne-au învăţat primele rugăciuni, la căldura amintirii lor copilăreşte, încă, o parte a sufletului nostru.
Pe 29 septembrie este ziua lor. Pe pămînt şi în ceruri.
Dumnezeu să-i binecuvînteze oriunde s-ar afla !
10 comentarii:
Uneori mergem spre locurile acelea, spre locurile unde am copilărit, spre banca din faţa casei, spre liliacul plin de flori.
Lumea aia s-a stins demult. S-a stins şi lampa cu gaz în jurul căreia roiau poveşti. S-a stins până şi aparatul de radio cu baterii anodice cât o căramidă, la care veneau oameni să asculte ştiri.
Doar amintirile nu se sting.
ElZap : mi-ai amintit de aparatele acelea de radio, da,da, veneau vecinii să asculte, oamenii erau foarte prietenoşi atunci...
Sunt amintiri dragi, care nu se şterg niciodată.
Bună seara.
Am găsit un comentariu al tău în care spuneai că nu poţi scrie pe blogul meu. Probabil ai intrat pe un blog pe care nu pot lucra nici eu. Lincul pentru blogul pe care se poate lucra este:
http://noulapullum.blogspot.ro
Referitor la amintirile noastre despre bunici şi nu numai despre ei ci despre toţi pe care i-am cunoscut şi nu mai sunt cu noi, rămân permanent în mintea noastră. De aceea eu consider că sunt permanent cu noi, dar sunt plecaşi cu treburi pe ici pe colo.
Să ai o noapte liniştită.
Ce face Nea Costache?
E bine, ok?
Nu mai posteaza de cateva luni.
Sa ne rugam pentru ei!
http://www.facebook.com/pages/Institutul-Dacic-de-Ortodoxism-Cuantic/275453595903400#!/pages/Institutul-Dacic-de-Ortodoxism-Cuantic/275453595903400
Liviu : s-a rezolvat ! Mulţumesc.
Alexandra : chiar nu mai ştiu nimic, îmi pare rău...
Eliodoor : mereu !
Trimiteți un comentariu