joi, 27 noiembrie 2014

Lacrimile mamei


    Am ajutat o doamnă în vîrstă să traverseze intersecţia. Mergea încet, vorbea încet, trist. 
    Rezum :
   Cînd sunt mici, copiii cred că mama e puternică. Ea nu plînge niciodată. Cînd ei sunt răciţi, mama le răcoreşte fruntea şi le veghează somnul. Cînd se lovesc, mama îi alină şi le şterge lacrimile.
   Trec anii şi mama nu-şi mai poate ascunde tristeţea. O ajung din urmă grijile, nopţile nedormite, neputinţa.
   Copiii, risipiţi în propria lor  viaţă, constată sîcîiţi : a îmbătrînit mama, plînge pentru orice fleac. Ar trebui să se ducă la doctor.
   Mamei nu-i răcoreşte nimeni fruntea. 
   Doar Dumnezeu, din cînd în cînd, îi şterge cîte-o lacrimă...

10 comentarii:

Augustin Radescu spunea...

Mi se pare semnificativ ca spui "Ar trebui să se ducă la doctor", iar nu "ar trebui s-o duc(em) la doctor"
Din pacate, cam asa stau lucrurile. Trist!

ludu spunea...

frumos

Matilda spunea...

Da, Augustin, te doare sufletul cînd în asculţi pe bătrînii aceştia ...

Matilda spunea...

Iudu : da, frumos şi trist totodată...

Jenel spunea...

M-ai umplut de lacrimi!
Mai mult autoportret....decat portret...

Matilda spunea...

Jenel : îmi pare rău ! Nu-mi doresc să fac oamenii să plîngă.
Are fiecare, oricum, motive personale.

Popateapa spunea...

http://youtu.be/IM4U1OC7Ygg

Chaplin spunea...

Era Charlie?

Eliade spunea...

Antonescu si Ponta vor face multe pentru Romania?
Cat patetism...

Herescu spunea...

Ce este cu Dragnea?
Nu pot sa credȘ referendumul 2012 a fost o facatura?

Faceți căutări pe acest blog