marți, 15 decembrie 2009

Din nou, iarna...



Şi iarăşi vine iarna cu sărbători tîrzii,
cad brazii jertfă verde pe-altar de bucurii,
un Moş albit de drumuri coboară din poveşti,
ninsoarea troieneşte speranţe sub fereşti.

La geamul dinspre vise geru-a făcut desen
şi sufletul respiră tristeţi din Andersen.
Ne viscolesc în suflet nămeţi de renuntări,
sunt verile departe, îngenunchiem sub ierni.

7 comentarii:

Anonim spunea...

De-ngenunchiat, îngenunchiem şi vara,
Când, din Albastru, fulgii cad lichid,
Şi gândul duce tot mai greu povara
Ferestrelor ce nu se mai deschid...

Şi aşteptăm să plouă cu speranţe,
Să plouă mult, să plouă peste brazi,
Să se inunde cumplitele distanţe,
Să navigăm! Nu ieri, nu mâine! Azi!

codeus spunea...

ei Matilda eu nu am dispozitia si nici inspiratia necesara sa-ti raspund in versuri ca si Toni. e frumoasa si poezia ta si raspunsul lui Toni

Elisa spunea...

Si daca astazi ninge greu
E ca stim Inaltul
Ingenunchez acum si eu
Si mintea face saltul.

Elisa spunea...

* sa stim

Matilda spunea...

Mulţumesc, Toni, foarte frumos, emoţionant !

Matilda spunea...

Codeus, chiar dacă nu scrii versuri, ştii bine că te apreciez foarte mult.

Matilda spunea...

Elisa : da, vom cunoaşte şi Înaltul... Cu drag.

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog