Dlui Mihail Sabin
Totdeauna va exista o uşă
pe care n-o putem deschide,
va exista mereu o cale
pe care n-o putem găsi,
o dragoste refuzată, un surîs
şi o lacrimă pe urmele noastre.
Totdeauna rămîne o întrebare
al cărei răspuns ne este interzis,
o taină, un zîmbet, o mirare
şi o speranţă murită în vis.
Din anotimpuri pierdute,
cu iluzii niciodată perene,
înfrîngeri ne adîncesc pe frunte
urma fostelor mîngîieri.
Tot mai trişti, tot mai singuri în noi
trecem preocupaţi pe lîngă tandreţe,
pe lîngă viaţă şi pe lîngă moarte
şi ne îndreptăm hotărîţi
spre o uşă
pe care n-o vom putea deschide
niciodată.
miercuri, 28 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu