sâmbătă, 21 mai 2011

UITARE



               Acceptă inimă, viaţa aşa cum a fost :
               Cu zile prea-pline sau fără de rost,
               Cu zboruri înalte sau prăbuşire,
               Cu nopţi de miracol sau fără iubire .

              Căci iată, m-ajunge din urmă o ceaţă,
              Uitarea mă bate cu flăcări de gheaţă,
              Mă strigă pe nume la timpul trecut.
              Ai grijă, inimă, doar pe el să nu-l uit !

6 comentarii:

zincabeiu spunea...

Frumos, Matilda.Ce bine ca nu uitam ce-am simtit odata.Asta este averea noastra.Memoria inimii.

Matilda spunea...

Zincabeiu : frumos ai spus, "memoria inimii" .
Mulţumesc pentru apreciere.

Ana lu' Manole spunea...

O traire plina de adevar. Frumoasa poezie.
E exact etapa urmatoare celei pe care am numit-o eu "pe marginea lui prea tarziu"...
Felicitari pentru modul cum ai transpus trairea in versuri!

Lorian Saceanu spunea...

Mulțumesc!
„Sus inimile...”

Matilda spunea...

Ana : foarte frumos ! " Pe marginea lui prea tîrziu" , splendid !
Mă bucur că ţi-a plăcut.

Matilda spunea...

Lorian : cu plăcere. :))

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog