sâmbătă, 28 mai 2011

Statui degeaba


    La marginea oraşului, pe un teren viran cotropit de bălării, două statui îşi sprijină ruina una de cealaltă.
    Cu glas greu, de piatră,  cea mai zdrobită dintre ele întreabă :
    -  De ce ai ajuns aici ?
    -  Oamenii spun că sunt inutilă, nu mai reprezint nimic, încurc lumea şi nimeni nu mă mai vrea.
    -  Dar cum te numeşti ?
    -  Îngăduinţa....
    -  Despre mine spun că sunt desuetă, că veacul meu s-a sfîrşit de mult, că nu mai am ce căuta în lumea lor. M-au călcat în picioare, şi-au bătut joc de mine , m-au zdrobit, apoi m-au aruncat.
    -  Tu cum te numeşti ?
    -  Onestitatea....

8 comentarii:

ifim spunea...

Cunosc un loc, la apx. 7-8 km de Turnul Chindiei, din Curtea Domnească a Târgoviştei, unde o mare cruce din piatră, cândva troiţă pe drumul domnesc, este căzută şi-şi duce veacul printre bălării.
Îngăduitoare şi onestă!

Lorian Saceanu spunea...

Aceste pietre sunt grele, deci pot fi folosite pentru o cauză bună. Le-aș lega de gâturile politicienilor și le-aș arunca în punctul cel mai adânc al Mării Negre.

ElZap spunea...

Interesantă metaforă.
Rolul statuilor este acela de a-și schimba locul pe soclu.

matilda spunea...

Ifim : da, trist...
Pe dl. ministru Kelemen Hunor îl doare4-n cot de cultura şi credinţa noastră.
Dar nici autorităţile locale nu dau în brînci.

matilda spunea...

Lorian : nu-i păcat de pietre ? :))

matilda spunea...

ElZap : bine-ai venit !
Da, poate fi şi aşa..

Augustin Radescu spunea...

Eu, unul, tot n-am inteles: statui degeaba sau ... stătui degeaba?

matilda spunea...

Augustin Rădescu : bine ziseşi !

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog