luni, 22 aprilie 2013

Salasul timpului


  Rasfoiesc albumul cu fotografii al nepotilor. Mici si ghidusi, rizind din orice, asa cum numai copiii stiu sa rida.
  Mi-e dor de acei ani, de vremea cind alergam cu ei, desculti, prin iarba.
  Mi-e dor de fiul meu cind era mic si ma intreba de ce nu exista si un zeu al Blindetii.
  Poate mi-e dor si de mine, cea de atunci....
  Unde s-a grabit vremea ? Unde a plecat ?
  Unde salasluieste timpul vietii noastre trecute, dincolo de amintiri ?
   Cine masoara anii trecuti si timpul ramas ?
   Timpul care vindeca, doare, alina si ucide....

4 comentarii:

Ifim spunea...

Dintre cele patru dimensiuni ale lumii în care trăim, timpul este singurul asupra căruia nu putem umbla, adică nu-l putem corupe. Şi cred că este bine aşa. Vreau să spun că timpul îşi vede de treaba lui, iar noi nu avem ce face şi trebuie să-i suportăm trecerea. :)

Matilda spunea...

Ifim : pe cit de adevarat, pe atit de nedrept. Pentru noi.

Anonim spunea...

Aici recomand "Nostalgia originilor" de Mircea Eliade.

harry spunea...

Cum s-ar spune;
http://www.youtube.com/watch?v=s_vcTaDnLI8

Faceți căutări pe acest blog