luni, 22 aprilie 2013
Salasul timpului
Rasfoiesc albumul cu fotografii al nepotilor. Mici si ghidusi, rizind din orice, asa cum numai copiii stiu sa rida.
Mi-e dor de acei ani, de vremea cind alergam cu ei, desculti, prin iarba.
Mi-e dor de fiul meu cind era mic si ma intreba de ce nu exista si un zeu al Blindetii.
Poate mi-e dor si de mine, cea de atunci....
Unde s-a grabit vremea ? Unde a plecat ?
Unde salasluieste timpul vietii noastre trecute, dincolo de amintiri ?
Cine masoara anii trecuti si timpul ramas ?
Timpul care vindeca, doare, alina si ucide....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Dintre cele patru dimensiuni ale lumii în care trăim, timpul este singurul asupra căruia nu putem umbla, adică nu-l putem corupe. Şi cred că este bine aşa. Vreau să spun că timpul îşi vede de treaba lui, iar noi nu avem ce face şi trebuie să-i suportăm trecerea. :)
Ifim : pe cit de adevarat, pe atit de nedrept. Pentru noi.
Aici recomand "Nostalgia originilor" de Mircea Eliade.
Cum s-ar spune;
http://www.youtube.com/watch?v=s_vcTaDnLI8
Trimiteți un comentariu