Acceptă inimă, viaţa aşa cum a fost :
Cu zile prea-pline sau fără de rost,
Cu zboruri înalte sau prăbuşire,
Cu nopţi de miracol sau fără iubire .
Căci iată, m-ajunge din urmă o ceaţă,
Uitarea mă bate cu flăcări de gheaţă,
Mă strigă pe nume la timpul trecut.
Ai grijă, inimă, doar pe el să nu-l uit !
6 comentarii:
Frumos, Matilda.Ce bine ca nu uitam ce-am simtit odata.Asta este averea noastra.Memoria inimii.
Zincabeiu : frumos ai spus, "memoria inimii" .
Mulţumesc pentru apreciere.
O traire plina de adevar. Frumoasa poezie.
E exact etapa urmatoare celei pe care am numit-o eu "pe marginea lui prea tarziu"...
Felicitari pentru modul cum ai transpus trairea in versuri!
Mulțumesc!
„Sus inimile...”
Ana : foarte frumos ! " Pe marginea lui prea tîrziu" , splendid !
Mă bucur că ţi-a plăcut.
Lorian : cu plăcere. :))
Trimiteți un comentariu