Nu trage dom' Semaca, sunt eu, Ziaristul...

De foarte multă vreme dl.Băsescu nu mai suportă presa. Cea care îl critică, cea care nu permite puterii s-o încalece sau s-o manipuleze,
mogulii, tolcşourile, analiştii cu laptop, cu barbă, cu coloană vertebrală.
Fratele dlui preşedinte îi pregăteste locul de veci unui ziarist, presa este vinovată pentru demisia dnei Ritzi (de parcă ziariştii au împins-o la furtişaguri), presa este ticăloasă, nimeni nu-şi cere scuze.
Boala se extinde periculos : oamenii preşedintelui culpabilizează presa, o pun la zid, o ameninţă, atacă ziariştii. Recent, din cercul cotrocenist unui ziarist i se transmite : mă voi ocupa personal de tine !
Cît de siguri, cît de sfidători, cît de speriaţi au devenit aceşti oameni bolnavi de putere, încît să nu le mai pese de nimic, de opinia publică, de electorat, de un elementar bun simţ! Frica lor de a-şi pierde fotoliile naşte monştrii dictaturii, iar singura care poate semnala deviaţia este presa, ultima redută.
O redută care trebuie apărată cu orice preţ, cu preţul adevărului.