ASASINII

         A trebuit să o internez pe mama mea în spital. Nu am cuvinte să vă spun ce se întîmplă în spitalele româneşti.
         Medicii - atîţia cîţi au rămas - se străduiesc să-şi ajute pacienţii ... cu mîinile goale !  Au  bunăvoinţă,  dar n-au medicamente şi soluţii necesare analizelor de laborator.  Doar un exemplu :  pentru un examen RMN trebuie să facă o comandă de soluţie de contrast. Aceasta vine, dar după cîteva zile, timp în care medicii încearcă să afle diagnosticul cel mai apropiat de adevăr, fără a avea certitudinea pe care ar da-o acest examen.
      Într-un pavilion de patru etaje, în care majoritatea pacienţilor au suferit accidente vasculare, deci nu se pot deplasa, există un singur brancardier ! Nu sunt bani pentru angajări,  iar posturile au fost blocate.
      Pacienţii trebuie să-şi cumpere medicamente, mai ales dacă sunt mai scumpe, bruma de pastile care le este livrată, o drămuiesc medicii pentru cazurile urgente sau cele sociale. Atît cît ajunge.
     Domni foarte eleganţi şi aroganţi au venit de la Ministerul Sănătăţii într-un control inopinat. Nu vă vine să credeţi ce au vrut să vadă : dacă infirmierele au spălat gresia din saloane ! Cînd cîţiva bolnavi s-au plîns că medicii nu au suficiente medicamente, domnii au plecat aşa cum au venit : aroganţi. Nici unul din cei cinci nu a avut un cuvînt de încurajare pentru cei suferinzi.
    Cred că acest guvern face o selecţie naturală, criminală : cine rezistă, cine mai are un bănuţ pus deoparte pentru bătrîneţi grele, poate să trăiască.  Cine nu....