Euthanasierea politică

  
    Acţiunea de compromitere a Parlamentului României continuă.
   Sub diverse pretexte,  guvernul trimite spre dezbatere şi aprobare legi absurde, tocmai  pentru a demonstra  poporului cît de superficiali sunt parlamentarii. Prin urmare, o singură cameră este prea deajuns,  iar demersul preşedintelui portocaliu,  justificat.
   Mai nou,  parlamentul va trebui să se pronunţe despre o lege privind crearea unor condiţii de trai omeneşti pentru porci,  precum şi  legea privind uciderea cîinilor.
    Pentru spălarea ruşinii de pe obrazul puterii, propun :

•  Legea privind crearea unor condiţii de viaţă decente pentru toţi locuitorii României ;
• Legea privind euthanasierea politică a gloabelor portocalii ;
• Legea privind castrarea politică a maidanezilor care vagabondează de la un partid la altul.

Parlamentul viitorului

  
    Partidul portocaliu al lui Băsescu a aruncat în derizoriu ideea de clasă politică.
    Prin promovarea tuturor non-valorilor care, în afară de promisiuni, nu au fost în stare decît să distrugă România, oamenii politici primesc vot de blam,  indiferent de partidul din care provin. Nu mai contează că persoana este competentă, pregătită pentru funcţia pentru care candidează. Dacă face parte dintr-un partid, nu are ce căuta în politică ! Cele mai recente alegeri au demonstrat-o.
     În componenţa viitorului Parlament vom întîlni nume sonore, oameni subtili şi subţiri,  figuri simpatice şi cunoscute de marele public .
     Să vedem cine va elabora şi vota legile care vor guverna România : Nicolae Guţă, Adrian Minune, Vali de la Vâlcea, dar şi  Oana Zăvoranu ( şi ea este om de televiziune, nu-i aşa ? ). Recunosc, nu am mari cunoştinţe în domeniu, vă rog să completaţi lista celor mai demni ocupanţi ai fotoliilor din viitorul parlament.
     Ţin însă foarte mult ca preşedinte al noului for s-o nominalizaţi tot pe miss Roberta, care a demonstrat, încă o dată că, deşi este incompetentă, este în schimb, incultă !
     Aceasta este o leapşă care merge la   LuciaVerona,  Lilick şi  Toni

Politică de duminică

   
     Alegeri în Bucureşti, pentru Colegiul 19.  Alegători :  100.000 , din care s-au prezentat aproape 1,85 la sută, pînă la ora 10,00.  
     E duminică, afară stă să plouă, norii apasă deasupra Bucureştilor,  aproape nimeni pe stradă...
     Înafara familiei şi a cîtorva prieteni, mai vine cineva  să pună stampila pe numele vreunei candidate ?

     Aud că şi la Râmnicu-Vâlcea oamenii se înghesuie în cabinele de vot cam în acelaşi procent ca şi  bucureştenii.
     E prea duminică şi prea sictir de politică...

A căzut Guvernul !

       
         Dragi români, nu mai avem Guvern !  Executivul nu mai există !
         El s-a transformat în Comisia pentru revizuirea Constituţiei.
         Chiar bocul şef  declară nonşalant că de o lună de zile, atît guvernul, cît şi preşedinţia,  lucrează la revizuirea Constituţiei.
         Pentru a gîdila orgoliul nemăsurat al lui Băsescu,  întregul executiv s-a ocupat de orice altceva decît de găsirea unor soluţii pentru depăşirea acestei nenorocite de crize.

         Acum aţi înţeles de ce merge totul atît de bine în ţărişoara noastră ?
     

Tunelul

     Aproape uitase de cînd începuse să sape. De luni, de ani...
    Tunelul era lung, întortocheat, întunecos. Luat cu treaba, cu viaţa,  avea impresia că, uneori, totul se prăbuşea în spatele lui. Alteori i se părea că voci necunoscute îl atrag şi-l îndepărtează de la truda sa. Cu obstinaţie, mereu mai hotărît,  lua totul de la început. Trebuia, trebuia să reuşească ! Îl obseda un dialog citit demult, într-o carte de Garcia Marquez :
 -  Cît de departe suntem !
 -  De cine ?
 -  De noi înşine, răspunse Episcopul.
     Nu , el nu se va da bătut.  Trebuia neapărat să-l cunoască, să-l înţeleagă.
     Va săpa încontinuu, toată viaţa şi toată moartea,  pînă îşi va descoperi sufletul.

Întîmplarea

     Am cumpărat un ziar pe care de obicei nu-l cumpăr. Din întîmplare. Am citit, tot din întîmplare,  ceea ce nu citesc de obicei : un ferpar. Aşa am aflat că un fost profesor de la liceul  "Mihai Viteazul"  a plecat să predea şi celor din ceruri. A fost un dascăl bun, prieten cu elevii, profesor exigent, dar şi confident al  băieţilor care începeau să aibă mici probleme în idila care tocmai înmugurea.  Şi nu erau puţini.
   Am fost la biserică să-i aprind o lumînare. M-am uitat cu atenţie în jur : niciunul din colegii sau colegele din liceu nu au trecut pe acolo. Nicio floare din partea profesorilor de acum. Trecuseră anii...
   Totuşi, din atîtea generaţii de elevi, nimeni nu şi-a mai amintit, peste timp, de bătrînul profesor ? La groapă l-a însoţit numai familia, şi aceea înjumătăţită...
   Oare ce-ar mai trebui să facem în rapidul curs al vieţii,  pentru ca, exceptînd familia,  măcar un om, unul singur, să refuze uitarea ?

Guvernul e în aer !

     În legătură cu norul  vulcanic,  şeful guvernului  comunică  poporului  următoarele :
     Staţi liniştiţi la locurile voastre !
     Praful de pe tobă din cămările şi portofelele voastre nu se datorează vulcanului ;
     Guvernul  în aer,  studiază îndeaproape norul ;
     Guvernul  se va preocupa cu seriozitate de această problemă, aşa cum a făcut-o şi în cazul crizei financiare ;
      Guvernul este mulţumit că, pentru o perioadă de timp, niciun român nu va mai părăsi ţara !

Viaţa noastră...

 

     Dau drumul la televizor. Politică. Băsescu, Boc, Berceanu, Videanu. Hoară, Preda, Tiron. Secretele guvernului, Elena Udrea. Schimb canalul. Aceiaşi, dar în altă ordine.  ANI , Procuratură, Curtea Constituţională. Telecomanda. Alt canal, aceeaşi piesă.
    Blogării, pe bună dreptate, comentează actualitatea. Cu umor, cu nervozitate sau sictir. Politică.
    Nu mai pot !  Politicienii sunt peste tot ! Majoritatea subiectelor sunt  "provocate"  de ei înşişi. Ne-au invadat, ne toacă nervii, ne astenizează, ne acaparează gîndurile şi simţurile, ne învăluie.  Ca să nu ne mai punem întrebări, ca să nu  le  mai punem întrebări.
     Am o scîrbă profundă faţă de această politică, şi o infinită milă de noi...
    Noi  cum  mai trăim ? Noi  cînd   mai trăim ?


    Sau, cum spune poetul :  " Viaţa noastră unde e,
                                            Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea ? "

   

Să ne gîndim Putin...

       PDL s-a bolşevizat ! Aşa rostit-a şeful său suprem. În acest caz, vicepreşedinţii care de vreo zece ani cel puţin sunt tot vicepreşedinţi, urmează a nu mai fi. Deci, debolşevizarea partidului.
       Să încercăm să descifrăm  puţin "răbufnirea".
       Băsescu nu este mulţumit de Boc, de felul cum gestionează sforile pe care le trag vechii pedişti prin "noul"  PDL.  Spuneam mai de mult că vechea gardă este profund nemulţumită de posturile pe care a trebuit să le cedeze "noii clase politice" a lui Băsescu. Pornind de la Roberta Anastase şi Elena Udrea, pînă la Stolojan. Se impune, deci, ca la următorul congres al partidului, delegaţii să-şi aleagă un alt preşedinte. Din  poziţia sa de şef al statului, pe Băsescu nu-l interesează funcţia de preşedinte al unui partid, pentru a accede în 2014 la vreo funcţie de parlamentar ! Prin urmare, nici funcţia de preşedinte al  PDL nu-l interesează în mod expres.
      Dar, din aceeaşi funcţie actuală, Băsescu poate influenţa numirea  preşedintelui partidului în persoana unui pedelist  apropiat şi devotat : Elena Udrea.  Ea poate candida, din partea PDL,  la funcţia  supremă în stat. Şi-l poate numi prim-ministru pe Băsescu, care şi-ar asigura, astfel, încă cinci ani de mandat.
      Model sovietic de mare succes.

URSUL ROMÂNESC

     Expresia  "s-a strîns lumea ca la urs"  a luat naştere dintr-o  veche realitate românească. Ursarii traversau tîrgurile şi satele cu ursul  dresat să danseze. Oamenii se strîngeau să vadă fiara îmblînzită de om. Ferecat în lanţuri, îşi pierduse renumele de animal  periculos, iar oamenii nu ezitau să se apropie şi să se amuze. Circ.
    Suntem în anul 2010.  Oamenii au uitat de ursari. Avem alt circ. Locul ursului l-a luat omul. Lanţul s-a transformat în cătuşe. Circ mediatic.
    Parlamentarii  în cătuşe au cei mai mulţi spectatori. Un judecător încătuşat dă iluzia unei justiţii corecte, imparţiale. Cătuşele anulează orice funcţie, titlu sau rang.  Ursarul de acum are alt nume, alt rînjet. Circ.
    Nu ştiu cît de vinovaţi sau nevinovaţi sunt aceşti oameni,  dacă au făcut trafic de influenţă sau dacă au luat mită, dar dacă li s-au pus brăţări de oţel,  înseamnă că sunt foarte periculoşi. Justiţia trebuie să se pronunţe.
    Dar, în numele aceleiaşi justiţii, un ticălos care a omorît un om în bătaie,  indiferent de motiv,  poate zburda liber printre oameni ?   În numele aceleiaşi justiţii,  criminalul nu este periculos,  el  nu merită  o pereche de cătuşe ?   Ar fi însă un spectacol cu  prea  puţini spectatori.  
    Circul   trebuie  să  continue.

Cancerul birocratic

    
       Nea Costache   ne prezintă un caz  care,  din păcate,  nu este singular. Un pacient diagnosticat cu cancer în fază terminală, trimis de la o autoritate la alta, purtat pe drumuri, pentru a primi, cu ultimele puteri,  un singur document : formularul  E 112.  Un document solicitat  legal şi îndreptăţit.  Solicitat de la autorităţi insensibile, inumane şi discreţionare.  Încerc un exerciţiu de imaginaţie :  unul din distinşii salariaţi ai Casei de Asigurări de Sănătate  se află la un pas de cimitir din cauza acestei cumplite boli.  La fel de distinşii săi colegi au aceeaşi atitudine. Cum se simte acel bolnav, condamnat la moarte de  birocraţia colegilor săi ? Sau poate, în acest caz, lucrurile s-ar fi  mişcat rapid, mult mai rapid decît pentru muritorii de rînd ?
    Suntem egali în faţa bolii şi a morţii. 
   Genii sau tembeli, politicieni sau electori, bogaţi sau săraci,  toţi  putem simţi,  fără deosebire,  răsuflarea infectă a morţii peste umărul nostru.
   Cine-şi permite să stabilească, în cazul cancerului, dar nu numai, că un om este mai bolnav decît altul ?
   Presa din Gorj a iniţiat campania CANCERUL NU UCIDE, STATUL ROMÂN,  DA !
   Campania este, din nenorocire, valabilă pe întreg teritoriul ţării.
   

Două realităţi

  
     Preşedintele Poloniei şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident.  Polonezii, vedem în transmisiile televizate,  merg pe stradă plîngînd.  Oameni de toate vîrstele, de profesii diverse, tineri sau bătrîni, toţi sunt foarte marcaţi . Au toate motivele :  Lech Kaczynski şi-a iubit poporul şi l-a respectat.  Prin politicile economice pe care le-a  promovat şi susţinut, Kaczynski  a ferit  Polonia de criza  economică pe care au  traversat-o   statele  lumii. 

    Dacă ar fi vrut, Băsescu ar fi avut ce învăţa din lecţia poloneză.  Dar Băsescu nu -şi iubeşte poporul. Nici nu-l respectă. El iubeşte numai puterea,  obţinută prin orice mijloace. Minciuna, manipularea, juratul strîmb, totul este permis în numele puterii. Se sprijină pe umerii amicilor portocalii, dar nu va pregeta să-i sacrifice pe oricare dintre ei pentru a-şi atinge scopurile. Care scopuri nu au nicio legătură cu criza, sărăcia, disperarea, bolile care-i  lovesc  din ce în ce mai crunt pe români.

   În anul 2014, după ce Băsescu nu va mai fi preşedinte, cred că majoritatea românilor va dansa pe stradă de bucurie.

Presa ticăloşită

 
     Ce i-a apucat şi pe unii ziarişti  să  scoată rufele murdare ale guvernului în faţa prea-supusului popor ?
     Ce dacă Ministerul transporturilor nu are bani să repare un singur podeţ, dar are bani pentru salarii nesimţite ( e la modă expresia!)  pentru amicii politici  şi familiile lor ?
      Nici  Ministerul economiei  nu stă pe roze, dar a găsit bani de salarii pentru prieteni, amanţi, sponsori portocalii şi alte persoane merituoase .
      De fapt, situaţia este aceeaşi în toate ministerele şi direcţiile descentralizate ale statului. Nu le mai enumăr, să nu ne crească tensiunea şi revolta !
      Ce treabă are presa ? Să  prezinte românilor doar ştiri pozitive !
      Propun CNA  sancţiuni pe măsură, astfel :

1. Antena 3  să-i dăruiască  preşedintelui  telefonul mobil  la care a poftit,  şi pe care l-a smuls cu gingăşie în gesturi şi vorbe din mîna reporterului  ;
2. Realitatea să-i dăruiască lui Boc microfonul pe care ţi-l doreşte, să aibă la ce să rostească marile sale adevăruri ;
3. Toate posturile de televiziune să înveţe numele corect al conducătorilor noştri iubiţi :  Emil Băsescu şi Traian Boc !

         Update : primesc o leapşă de la buna Valive.  Îmi permit, cu scuze, o zi de răgaz să mă adun puţin, şi să-i pot răspunde corect şi sincer. Acum sunt prea bîntuită de lehamitea celor de mai sus...

Doamna Preşedinte

 

  Constat o preocupare serioasă privind numele doamnei care va candida la funcţia supremă în stat.
  Băsescu nu mai poate candida din partea PDL.
  Nici  PSD  nu se simte foarte bine.
  Din imaginile de mai sus, cine credeţi că ar obţine cel mai mare număr de voturi ?

Oul lui Boc

 Cel mai deştept cedează....

Paşte fericit !

            Vă doresc tuturor să fiţi sănătoşi, senini şi fericiţi, alături de cei dragi vouă.
             Să aveţi lumină în gînduri şi căldură în suflet.

             Sărbători fericite !