Pe bd. Barbu Văcărescu se deschide un coafor. Interesată de problemă, intru să văd ce şi cum. Pe un scaun, o doamnă în vîrstă este tunsă de o tînără. Patroana tocmai îmi spune că sunt în pregătiri şi mă invită peste două-trei zile, cînd uşa se deschide şi -şi face apariţia o brunetă, însoţită de un încruntat. " Suntem de la Primăria sectorului 2, actele la control !" Patroana le repetă ce mi-a spus şi mie.
- Atunci de ce e uşa deschisă ?
- Suntem în curăţenie...Mai intră oamenii să întrebe....
- N-aveţi voie ! Şi doamna de acolo, care e tunsă ?
- Tînăra dă probă de angajare, iar doamna este o vecină...
- N-aveţi voie !
- Trebuie să mă conving că ştie meserie, să nu chelească clienţii.
- N-aveţi voie ! Să dea probă în altă parte !
- Unde, domnule, la mine acasă ?
Soţul patroanei, om cu experienţă, intervine : Domnilor, veniţi, vă rog, săptămîna viitoare, să vedeţi cum funcţionează unitatea, ce angajaţi avem, cum se încasează banii... Văd cum, la auzul cuvîntului "bani", în ochii inspectorilor se aprinde o luminiţă : Bine, să vă pregătiţi toate actele, tot ce trebuie, precis venim săptămîna viitoare în control !
Nu pot să nu mă gîndesc : orice nou magazin, unitate de desfacere a serviciilor, atelier, etc., oricît de mici, înseamnă ceva locuri de muncă în plus, dar şi ceva bani care vin la buget sub formă de chirie, taxe şi impozite şi alte dări inventate de bocii guvernanţi. Pic cu pic, se-adună. În acest caz, de ce statul şi autorităţile locale nu încurajează aceste adevărate acte de curaj ? După ce că nu-i sprijină cu nimic, le mai taie şi puţinul avînt, dîndu-le şi-n cap, şi-n buzunar....