joi, 27 noiembrie 2014
Lacrimile mamei
Am ajutat o doamnă în vîrstă să traverseze intersecţia. Mergea încet, vorbea încet, trist.
Rezum :
Cînd sunt mici, copiii cred că mama e puternică. Ea nu plînge niciodată. Cînd ei sunt răciţi, mama le răcoreşte fruntea şi le veghează somnul. Cînd se lovesc, mama îi alină şi le şterge lacrimile.
Trec anii şi mama nu-şi mai poate ascunde tristeţea. O ajung din urmă grijile, nopţile nedormite, neputinţa.
Copiii, risipiţi în propria lor viaţă, constată sîcîiţi : a îmbătrînit mama, plînge pentru orice fleac. Ar trebui să se ducă la doctor.
Mamei nu-i răcoreşte nimeni fruntea.
Doar Dumnezeu, din cînd în cînd, îi şterge cîte-o lacrimă...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)