Ignoranţilor care sunteţi !

        Cînd nu înţelegeţi blondismele Duduii, informaţi-vă !
        V-aţi mirat cînd ministresa a vorbit despre vechile tradiţii care ne leagă de China ?  Iată-le :

•  ei  spre Soare-răsare, noi spre Portocală- apune ;
•  ei cu orezu , noi cu Horezu ;
•  ei cu vechile palate împărăteşti, noi cu palatele ţigăneşti ;
•  ei cu ritualurile budiste introduse de Ming Han, noi cu ritualurile pupicuriste către Băsescu Traian. 

        Dovediţi că nu sunteţi ignoranţi şi mai adăugaţi !

ELENA UDREA PREZINTĂ :

         Dintr-o regratabilă eroare,  brandul de ţară a fost virusat de internet.
         Planta care trebuia să fie afişată se numeşte  taraxacum officinale,   în  traducere românească, păpădie.
         Adică aere de porc reprezentative pentru guvernul de la Bucureşti.
         Facem aici cuvenita rectificare.

Shanghai

 

           Am descoperit, în Shanghai,  acest semn de circulaţie.
           Credeţi că are vreo legătură cu vizita delegaţiei române condusă de Elena Udrea ?
                                             

TRECERE

                                                                         Dlui  Mihail  Sabin

 Totdeauna va exista o uşă
 pe care n-o putem deschide,
 va exista mereu o cale
 pe care n-o putem găsi,
 o dragoste refuzată, un surîs
 şi o lacrimă pe urmele noastre.
 Totdeauna rămîne o întrebare
 al cărei răspuns ne este interzis,
 o taină, un zîmbet, o mirare
 şi o speranţă murită în vis.
 Din anotimpuri pierdute,
 cu iluzii niciodată perene,
 înfrîngeri ne adîncesc pe frunte
 urma fostelor mîngîieri.
 Tot mai trişti, tot mai singuri în noi
 trecem preocupaţi pe lîngă tandreţe,
 pe lîngă viaţă şi pe lîngă moarte
 şi ne îndreptăm hotărîţi
 spre o uşă
 pe care n-o vom putea deschide
 niciodată.

CIRCUL

 Cineva plîngea-ntr-un flaut,
 cineva murea-ntr-un vers,
 cineva uitase rîsul,
 cineva n-a înţeles.

 Undeva era lumină,
 undeva era doar vis,
 undeva era spectacol,
 undeva sens interzis.

 Cineva plîngea-ntr-un flaut,
 cineva durea-ntr-un gînd,
 cineva era odată,
 cineva era nicicînd.

 Bietul plîns din bietul flaut,
 bietul rîs uitat cu graba,
 biet spectacol de duzină,
 biata viaţă, prea degeaba...

Cocoşi, udreni, videni şi alţi vicleni

       Aflu că unele firme ale  dlui Cocoş au intrat în faliment.  Doamna cocoşului  tocmai ne anunţase că este datoare vîndută la bănci. Vă daţi seama  ce tragedie trăieşte această onorabilă familie ?
       Ca să înţelegeţi, vă mai dau o ştire de ultimă oră :  Alin Cocoş şi-a cumpărat, din micile economii  (  vînzări anterioare )  o maşină .  Un biet  BMW  în valoare  de  65.000 de euroi.
       Sunt convinsă că vi se rupe  inima  de mila lor !   De aceea rog,  pe această cale,  mogulii vulnerabili  să renunţe la tocşoaiele tendenţioase ;  mai bine să organizeze urgent un teledon pentru a-i ajuta pe aceşti necăjiţi,  dar şi pe toţi ceilalţi amărîţi de guvernanţi.
       Şi,  pentru a nu se mai stresa şi cu grijile bietei ţărişoare, să-i ajutăm să plece de la guvernare .
       Dacă vrem, putem !

LA MULŢI ANI, ADRIAN PĂUNESCU !

  

   Poetul  Adrian Păunescu s-a născut  în data de 20 iulie 1943. 

    Să ne bucurăm că poeţii sunt,   că poezia există.

   

       

Se aude, domnule Boc ?

       O problemă de sănătate mă trimite la farmacie.  Un bărbat cărunt aşteaptă ca farmacista să-i calculeze reţetele compensate. 
       Redau întocmai dialogul.   Poate aude cineva !

   -  Trebuie să plătiţi o diferenţă de 257 de roni.
   -  Pentru ambele reţete ?
   -  Nu, numai pentru a dumneavoastră.
   -  Nu-mi ajung banii.  Îmi puteţi da numai jumătate din medicamente ?   Aş vrea să-i  iau  şi soţiei jumătate din reţetă...

Un BOUTIQUE numit ROMÂNIA

    Oamenii aşteptau răbdători. De mult aşteptau. Unii renunţaseră, orientîndu-se spre alte zone.  Dar cei mai mulţi încă aşteptau.  La un singur ghişeu. Pe geam era un anunţ mare : VĂ RUGĂM MAI AŞTEPTAŢI !
   Cînd geamul ghişeului s-a ridicat, mulţimea a început să freamăte. Oamenii  treceau cuminţi prin faţa ghişeului unde, cu cîţiva roni,  puteau cumpăra o iluzie sau o speranţă.
    Toţi cei care ajungeau în faţa geamului strîmt,  mult prea strîmt,   solicitau doar atît :  speranţă.
     Răspunsul, invariabil, cădea ca o ghilotină :  Nu mai avem ,  încercaţi în altă parte !
     Oamenii aşteptau răbdători.  De mult aşteptau.
     Şi  au început să se întrebe : oare ce se va întîmpla cînd ne vom pierde răbdarea ?

Am primit, vă arăt !

      

Învăţaţi să nu fiţi singuri !

 
      Noroc că nu suntem singuri în univers !  Dar în ţara noastră suntem singuri.
      Nu avem guvern. Criza financiară din România o rezolvă FMI şi Banca Mondială. Sunt singurele care au programe şi soluţii. Aşa-zişii guvernanţi  români sunt preocupaţi numai de fotoliile şi buzunarele lor.
      Nu avem preşedinte. Avem doar un reprezentant la Cotroceni care ne ceartă, ne jigneşte, ne umileşte. Bolnav de ură şi de nervi. Preşedintele republicii Băsescudrea.
      Ne avem numai pe noi. Singuri.
      Soluţia ?  Să ne unim noi, cei singuri, să-i înlăturăm pe cei care ne desfid, şi să ne alegem conducătorii pe care ţara aceasta îi merită . Înainte de a ne obişnui cu această singurătate naţională.

Vă întreb ...

  
     Avem o  Gardă de Mediu ? Avem ! Este ea condusă de un vajnic apărător al mediului, în persoana lui Silvian Ionescu ?  Este !
     Printre alte atribuţii, Garda de Mediu supraveghează  activităţile care pot avea un impact negativ asupra mediului.  Oare toate defrişările besmetice, balastierele care-şi  extrag materia primă de unde vor, fără niciun control, ca  şi multe alte activităţi umane desfăşurate fără noimă în ultimii ani , nu au avut nicio urmare dezastruoasă asupra mediului ?
     Vă întreb : care este atitudinea, răspunderea sau implicarea  (neimplicarea)  acestei  gărzi  în dezastrul ecologic ale cărui urmări sunt actualele inundaţii fără precedent ?