Redau mai jos, prescurtat, o povestioară cu tîlc :
Doi prieteni traversau deşertul.
La un moment dat, discutînd în contradictoriu, unul din ei îl pălmuieşte pe celălalt. Cel lovit, fără a rosti un cuvînt, a scris pe nisip : "
Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a lovit" . Apoi îşi continuă drumul împreună către o oază.
Cel care fusese lovit alunecă în nisipuri mişcătoare, iar prietenul îl salvează. După ce ajunge într-un loc sigur, omul scrijeleşte pe o piatră : "
Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a salvat de la moarte ".
- De ce ai scris prima oară pe nisip, iar a doua oară pe piatră ?
- Cînd cineva te răneşte, scrie-ţi supărarea pe nisip, pentru ca vîntul s-o şteargă din inima ta.
Dar, cînd cineva îţi face un bine, scrie-ţi bucuria pe o piatră, pentru ca sufletul tău să nu uite niciodată !