joi, 24 septembrie 2009

Să-i numărăm voturile !

     De vreo două zile încoace credeam că Băsescu se va bucura de votul masiv al prostituatelor şi al aurolacilor.
   Citesc prin presa mogulilor  că prostituatele s-au răzgîndit : preferă să  dea  bani peştilor, nu impozite statului .
   Dar nu-i nimic, lipsa acestor voturi este compensată de contestatarii celor 322 de parlamentari.
    Cîţi or mai fi. 
    Or mai fi ?
  

marți, 22 septembrie 2009

Apel către Naţiune

        Prezidentul nostru este obosit. Foarte obosit. De trebile obştii, de grija fătucilor, de spaima opozanţilor.
        Mă îngrijorează stările de oboseală , de smiorcăială, de răţoială  ale preşedintelui  ales , care prea ades se întîmplă.  Dacă nu-l mai ţin nervii,  de ce să-l mai  ţină romînii ?  De aceea fac un apel umanitar către întreaga naţiune : 

        Lăsaţi-l pe Băsescu să se odihnească. Să se trateze  .
        Ajutaţi-l pe Băsescu să se pensioneze. 
        Data limită a pensionării : 22 noiembrie 2009.
         Aşa să ne ajute Dumnezeu !
       

duminică, 20 septembrie 2009

Scrisoare

         Mulţumesc tuturor celor care m-au sărbătorit. Vă îmbrăţişez pe toţi cu copacii, florile şi aromele toamnei.
         Am o vîrstă nici prea mare, nici prea mică, dar cunosc fraţi care au traversat veacurile mult mai bine decît mine, faţa lor e mai curată, mai aerisită.
        Oricum vă mulţumesc, dar, rogu-vă, aveţi grijă de mine, nu-mi mai aruncaţi în obraz toate murdăriile voastre!  Dacă aţi făcut din groapa lui Dura un Cişmigiu, nu transformaţi alte parcuri în groapă ! Vă mai rog, deasemenea, să nu-mi mai tăiaţi copacii, ei sunt plămînii prin care cu toţii  respirăm .
       Cîteodată aş dori ca braţele voastre să se transforme în aripi,  că prea mă dor toate arterele, pline de răni şi cicatrici.
        Vreau să ştiţi că vă iubesc pe toţi, sunteţi copiii mei frumoşi,  aş dori să mă iubiţi şi voi,  să mă ajutaţi să fiu la fel de frumos,  dar, dacă nu puteţi, încercaţi măcar să mă respectaţi puţin.
         Cu toată dragostea pămîntului şi cerului  meu,


                                                 Al vostru   Bucureşti
 

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Minutul de aur

Elena Băsescu s-a adresat Parlamentului European ! Epocală cuvîntare!

Ştirea a făcut înconjurul lumii, s-au bătut pentru exclusivitate CCN, BBC, UPC,  UGSR, CAP,  şi mulţi alţii... Televiziunile din Romania au pierdut startul.    Adică pînă au apăsat pe butonul "start" ,  speechul Ebei era gata !
  Domnişoara a vorbit fix ... un minut !
  Nu ştiu ce a spus, ceva despre Moldova, dar după cuvîntarea aceea  a fost  foarte obosită, epuizată chiar.

joi, 17 septembrie 2009

Terminalul

          Băsescu a observat de mult  că turiştii străini vin cu avionul în Romania. Aha, de-aia nu  avem nevoie de autostrăzi, drumuri naţionale sau uliţe. 

Dar noi, romînii,  ce facem ? Simplu !  Pe toate clădirile, magazinele,  pieţele şi oboarele  va fi construit cîte un aeroport, sau hai, fie, un  helioport. 
       Deci, dragi conaţionali, nu mai daţi buzna să vă cumpăraţi autoturisme, microbuze, tractoare sau alte drăcii,  mai puneţi cîţiva euroi şi luaţi-vă  măcar un elicopter! Dar nu paraşute, în nici un caz paraşute ! Există una singură şi aceea este pentru domnul preşedinte ! 

marți, 15 septembrie 2009

Un singur amendament

La Legea electorală am , cu voia dumneavoastră, un singur amendament :
- prima calitate , obligatorie, a unui candidat trebuie să fie bunul simţ.

 Nu bunul simţ al afacerilor cu statul, nu bunul simţ al clanului sau banului,  ci pur şi simplu acel bun simţ cu care se naşte (sau nu ) orice om.  
 Acel bun simţ care lipseşte multora dintre actualii guvernanţi şi parlamentari.

 Derivă din acest amendament că mitocanii, mitomanii, scandalagiii politici , paraşutele ( înlocuiţi dvs. cuvîntul cu cel  potrivit) , beţivii sau obsedaţii de putere nu au ce căuta pe o listă electorală !
 Am zis !

UPDATE : zbîrnie blogurile că dl. Preşedinte al tuturor romînilor ar fi fost... beat.  Nu mi-e clar dacă era beat de putere,  sau de bere ?

duminică, 13 septembrie 2009

Poze de demult.

N-am mai răsfoit de ceva vreme  albumul cu poze de demult. Mai vechi de două decenii.
Nu ştiu ce "ceva"  simt cînd le privesc acum. Aproape toate  sunt alb-negru. Şi ce dacă ? Aşa erau atunci. Majoritatea sunt făcute cu diverse ocazii fericite: petreceri, nunţi, botezuri, vacanţe . Privesc cu atenţie şi înţeleg ce înseamnă acel  "ceva"  : deşi ocaziile erau fericite, rîsul, zîmbetul, parcă nu seamănă cu cel de azi.  Parcă atmosfera era gri, cred că nu ne puteam bucura îndeajuns nici în clipe cînd era firesc s-o facem. Prin comparaţie cu pozele făcute după Revoluţie, iată, rîsul, zîmbetul, chiar atitudinea sunt altfel.
 Sigur, indiferent de problemele zilnice mai mult sau mai puţin fericite, nici acum nu este totul în regulă, totuşi, după 1989 am învăţat , sau ne-am amintit, să rîdem normal, să avem o atitudine firească în orice împrejurare.
Gîndesc că istoria unui neam se poate scrie cumulînd istoriile mai mici ale fiecărei familii în parte.

Faceți căutări pe acest blog