Adi Hădean, un Jamie Oliver transilvan.

    Vedeţi la Lucia Verona ce bunătăţi, ce minunăţii  face prietenul nostru !
     Mulţumim pentru masă. Abia aştept surprizele de astă seară.
     Felicitări, Adi, cu mult succes !

Se naşte un guvern foarte nou...

         Pleacă-ai noştri
        vin ai noştri
        noi rămînem tot ca proştii.
        Ăia hoţi,
        ăştia hoţi,
        mama lor la toţi !

                    Victor Socaciu

Lumină, lacrimă, lumină...

               Să nu uităm ! 

Cu douăzeci de ani în urmă, a început la Timişoara....

Din nou, iarna...

Şi iarăşi vine iarna cu sărbători tîrzii,
cad brazii jertfă verde pe-altar de bucurii,
un Moş albit de drumuri coboară din poveşti,
ninsoarea troieneşte speranţe sub fereşti.

La geamul dinspre vise geru-a făcut desen
şi sufletul respiră tristeţi din Andersen.
Ne viscolesc în suflet nămeţi de renuntări,
sunt verile departe, îngenunchiem sub ierni.

Felicitări, domnule Pogea !

 
   Îl ştiţi pe dl. Pogea. Este finanţistul cel mai capabil, apt, înţelept şi competent al guvernului demis în funcţie.   
   Ştiţi că are un fiu super- dotat ? Cum, nu ştiaţi ? Aflaţi acum : Pogea-junior este super-dotat... în funcţie!
   La Misiunea Romaniei pe lîngă Uniunea Europeană. Pe probleme de energie. Treabă grea, serioasă, dar Pogea-junior are spatele asigurat  şi umerii bine sprijiniţi de PDL.
    Aşa cum tăticul Băsescu şi-a ajutat fetiţa să se angajeze la Luxten, apoi a împins-o democratic şi fără manipulări tocmai  în Parlamentul European,  putea tăticul Pogea să fie un tată indiferent ? Indiferent de talentele micuţului, l-a împins cu tupeu în UE !

   De acum încolo  propun să-i  monitorizăm pe  toţi copilaşii miniştrilor, oricare ar fi ei.  Sau nu ? 
 

Dor de alb

De sus, din cer, un înger trist
îşi scutura absent veşmîntul,
şi fulgii binecuvîntaţi
îmbrăţişau tăcut, pămîntul...

Zăpada blîndă ne zidea
în mănăstirea-i preacurată.
Ninsoarea din copilăria mea
n-oi mai vedea-o niciodată....

O femeie cu principii

   Bucuria revederii, după un timp destul de îndelungat, le-a aprins stelele cerului  în priviri. Nu se mai săturau să-şi povestească întîmplările de cînd nu se mai văzuseră.
-  Ce faceţi voi, cum vă merge ?
-  Noi,  care noi ?
-  Adică tu şi Marcel...
-  A, n-ai aflat ? Am divorţat de mult !
-  Cum aşa ? Vă iubeaţi atît de mult, aproape vă invidiam.
-  Cu toată iubirea aceea, l-am prins că mă înşeală. N-am putut să trec peste asta, am divorţat imediat.
-  Tu eşti copilă, se mai întîmplă ca bărbaţii să calce strîmb, nu-i un capăt de ţară.
-  Auzi ?  Mă cunoşti destul de bine ca să ştii că sunt un om cu principii. Nu suport trădarea,  nu pot ierta un soţ care-şi înşeală partenerul,  indiferent de motive,  indiferent dacă o face  o dată sau de mai multe ori. Aşa cum nu-mi pot călca principiile în picioare,  tot aşa nu l-am putut ierta.
-  Îmi pare rău, foarte rău.
-  Nu-ţi face probleme,  acum sunt fericită,  am un prieten  care mă iubeşte,  într-un an,  doi,  poate ne căsătorim.
-   Sigur,  vreţi să vă cunoaşteţi bine, apoi căsătoria...
-   Ne cunoaştem foarte bine. Dar aşteptăm să divorţeze nevastă-sa....