Vivat Academia !

   
       
        Doamnelor şi domnilor,  marele conducător al partidului şi poporului portocaliu, este membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă  ( spune Inpolitics  ) , pentru merite deosebite  (spun eu) :

•   a inventat ţepele anticorupţie.  Nu le-a folosit,  pentru a nu fi condamnat de fratricid ;
•  a  ridicat  traseismul politic  la nivel de sport politic favorizant,  sub culorile portocalii ;
•  a îngropat ţara în datorii,  pînă la a cincea  ramură a urmaşilor noştri ;
•  a inventat conducerea la trei capete : stat,  partid şi guvern,  simultan ;
•  a îngropat  dosarul  "Flota"  şi a deschis dosarul " Termopanul " ;
•  a inventat blonda politică, bună la toate ;
•  experimentează,  în continuare,  cea mai bună metodă de a ne îngropa pe toţi.

       Dacă îi mai recunoaşteţi şi alte merite,  vă rog să le semnalaţi  la voi pe blog.  Să afle tot poporul !

Caragiale, contemporanul...

    Lanţul slăbiciunilor :  preiau de la Lucia Verona, care preia de la Dan Voiculescu,  pe care o preia....o leapşă interesantă.  Iată cum a formulat-o  D. V. :
    "Dacă valorile autentice sunt perene (asa am citit în toate cărtile bune), atunci si Caragiale e peren. Cu toată pleiada sa de personaje vii, savuroase, atât de românesti. Si-atunci merită să ne întrebăm: pe cine ar alege nenea Iancu – sosit azi cumva de la Berlin – pentru a-l portretiza cu prioritate în comediile sale? Ce politician, analist, politruc, divă s.a. ar merita un rol principal în opera bardului din Haimanale?"
    Ehe, aici e aici !  Avem atîţia Caţavenci, Farfurizi, Brînzoveneşti şi alte figuri "simpatice", de i-ar trebui lui Nenea Iancu vreo trei rînduri de călimări.
    Pe  Caţavencu , care poate fi şi cetăţeanul turmentat, dar şi Gagamiţă Dandanache, dar şi... să-l căutăm pe la Cotroceni.   Pe Zoiţica, damă bună,  o ştiţi cu toţii...
    Nu i-am uitat pe Hoară şi Boureanu, care i-ar fi oferit bardului o infinită  inspitaţie. Nici pe Boc, acest Ghiţă care execută cu drag şi spor orice ordin primit de la şefu' . Şi care "umflă " tot.
    Despre "rolul principal"  cred că nu mă pot pronunţa : avem atîţia concurenţi,  încît vă las să hotărîţi singuri,  n-aş vrea să fiu imparţială.
    Leapşa e preluată de Elisa, Valive, Brad şi cine se mai încumetă.

Elena Udrea, banii înapoi !

 
      O economistă cu mare experienţă îmi explică  mie, un profan în ale bugetelor, că  Ministerul turismului este  apropiat de Ministerul economiei.  Cum adică ? Adică, mă lămureşte doamna care nu vrea s-o numesc public,  turismul  trebuie să aducă bani la buget.  Să aducă,  nu să primească.
     În condiţiile în care, majoritatea hotelurilor, plajelor, staţiunilor (ce-a mai rămas din ele ) sunt privatizate sau oferite susţinătorilor puterii, toate acestea  trebuiesc doar supravegheate să-şi desfăşoare activitatea în limitele legii.  Ele sunt aducătoare de bani la buget, ca orice firmă sau instituţie de sine stătătoare. Este în interesul acţionarilor şi administratorilor acestora de a-şi face reclamă, o reclamă intensă, prin însăşi calitatea serviciilor pe care le oferă. Să-şi plătească, dacă simt nevoia, reclame în mass-media, să-şi  tipărească pliante, să-şi  comunice singure ofertele,  prin toate mijloacele  specifice.
    Prin urmare, alocarea unor sume imense ministerului pentru a face reclamă turismului românesc,  este nejustificată şi neproductivă, ceea ce s-a şi demonstrat.
    Concluzia doamnei ( şi a cercului de economişti în care se învîrte) este clară : banii care au fost alocaţi prin buget Ministerului turismului, sunt de fapt sume care i-au fost cadorisite Elenei Udrea, pentru a-şi  face reclamă sieşi, şi  puterii portocalii !
    Oare  în cadrul  DNA  or  exista  şi  economişti ?

Primăvara Bucureştilor

  
     Aştept autobuzul de un sfert de ceas . De plictiseală, de nervi, încep să văd ceea ce de obicei observ mai puţin critic :
    O doamnă dolofană coboară din tramvai şi traversează regulamentar pe trecerea de pietoni. Tot regulamentar aruncă biletul de tramvai pe trotuar ;
    Doi tineri vin din sens opus. Cînd se apropie unul de celălalt, îşi strîng mîinile, după ce şi-au aruncat,  simultan, ţigările  pe trotuar ;
    Cocuţa, vecina de la doi, l-a scos pe Nero la plimbare. Graba cîinelui se precipită în mijlocul  străzii ,  dar  Cocuţa şi-a uitat punguţele de plastic  în altă poşetă ;
    Nenea Dan, gospodarul blocului de vis-a-vis,  face, ca în fiecare an, curăţenia de primăvară  pe spaţiul verde.  Adună hîrtii, cutii de conserve goale, pungi de plastic, o oliţă de noapte spartă,  cam tot ce le prisoseşte vecinilor şi aruncă pe fereastră.  Nenea Dan le strînge frumos într-un sac de plastic pe care-l răstoarnă apoi cu grijă la rigolă,  pe gura canalului de scurgere...
     Vine autobuzul, "spectacolul"  ia sfîrşit.  Trebuie să mă înghesui repede, pînă nu se închid uşile...

Ziarist, adjectiv .

   Am fost în această dimineaţă la un supermarket vestit.
   Stupoare : niciun ziarist, nicio televiziune, nimic !
   Adică eu, cumpărător de apă plată şi hîrtie higienică, nu merit să fiu asaltat de reporteri ?
   Alo, domnul Turcan, se aude ?

LABIRINTUL LUCIEI VERONA

  

      M-am cufundat în Labirintul Luciei  Verona.  Nu,  nu m-am rătăcit.  Autoarea este la tot pasul,  aşa cum o ştiţi : sensibilă, sinceră, subtilă...    În spatele umorului fin, descopăr urma unei lacrimi.
     Citesc şi uit să respir.
     S-a făcut dimineaţă, o dimineaţă ninsă şi liniştită.  Pun cartea pe noptieră, trebuie totuşi să dorm puţin.       
     Poate mă va însoţi Ariadna altei lumi,  poate Don Juan, sau poate zîmbetul uşor enigmatic al  doamnei  Lucia  Verona ...

    Cred că " Labirint obligatoriu "  este o lectură obligatorie.

LA MULŢI ANI, LUCIA VERONA !

     Am pregătit un maaaare tort şi un buchet  colorat,  celei mai bune prietene a blogorimii : LUCIA VERONA .
     Să ne trăiască mulţi, mulţi  ani, în sănătate şi fericire, alături de toţi cei pe care-i iubeşte !

     UF !   Să  nu mă întrebaţi cît am muncit la acest tort....