O ştire

      Cum se poate numi sfîrşitul carierei unei maşini,  mai ales cînd aceasta este o maşină de scris ?
      Oare există un cimitir al maşinilor de scris ?
      Compania Godrej and Boyce, singura care mai oferea pieţei aceste maşini, şi-a închis fabrica din Mumbai (India).  Erau depăşite, e-adevărat, dar mă încearcă aşa, o tristeţe....

       Nu ştiu cîţi dintre voi aţi scris cu peniţe Redis, cîţi v-aţi chinuit să scrieţi caligrafic. Era greu, dar era frumos. Nepoţii mei scriu astăzi cu stilouri sau pixuri, dar scrisul nu e acelaşi ca altădată, orele de caligrafie au dispărut de mult... Nu sunt nostalgică, dar, poate, ar trebui să respectăm mai mult literele.

       Ştirea despre dispariţia inerentă a maşinilor de scris aduce,  unora dintre noi,  diverse amintiri...

Din suflet

                        
                           Vă doresc sărbători cu pace în suflet, lumină şi gînduri liniştite !
                                 Paşte fericit tuturor românilor, oriunde s-ar afla !

Istoria se repetă

      Traian Băsescu,  viteazul  drac  dac,  retras în munţi  departe de orice ispită bachică, grăit-a :

•  poporul stă prea mult prin cîrciumi ; 

      Prin urmare, poporul va fi pedepsit. Nu, nu vor fi smulse viile din pămînt.  Rodul gîlgîitor al Murfatlarilor este un balsam pentru gustul augustului.
      Poporul va fi silit să participe la un referendum, chiar în minunata zi cînd îşi va alege sfatul ţării.

     Iar eu vin şi vă zic : 
                                 Nu-l iertaţi, că ştie ce face !

Lacrima din stea

    Aud că ninge-n munţi.
    Dar nu-i ninsoare. Nu, nu-i ninsoare.  Fiţi atenţi pe unde călcaţi, căci fulgii aceştia de nea sunt lacrimi.
    Sunt lacrimile oilor care presimt destinul crud al mieilor abia înţărcaţi.
    Sacrificăm meii.
                         Omorînd inocenţa, ne vom pansa remuşcările şi coşmarul.  
    Ucidem cîinii. 
                        Omorînd loialitatea şi devotamentul , ne vom suporta mai uşor trădarea şi laşitatea.

     Aud că ninge-n munţi.....

Guvernul Băsescu-Boc, icebergul care scufundă România

     În data de 14 aprilie 1912, Titanicul se izbea de icebergul care avea să-l scufunde.
     După aproape 100 de ani, tragedia este pe cale să se repete, de data aceasta cu milioane de victime.

     Plutind pe apele învolburate ale crizei, Titanicul numit România este şi el  foarte aproape de scufundare. Icebergul Băsescu-Boc, cel mai cinic, cel mai prost,  cel mai periculos din ultimii 21 de ani, face ca nava noastră să plutească în derivă, pînă  va deveni o biată epavă, înafara istoriei şi a lumii  civilizate.
      Nu mai avem flotă. A avut grijă Traian Băsescu să dispară. Prin urmare, nemaiavînd nave, guvernul incompetent nu mai poate scufunda decît ţara. Cu locuitori cu tot.
      Mai putem spera că apropiata încălzire a vremii va disloca blocul de gheaţă care s-a înţepenit acolo, sus ?

Spleen

   Cerul îşi sprijină norii pe umerii oraşului. 
   Privesc oamenii : apatici, trişti, indiferenţi. Traversează haotic, neatenţi, tresărind doar la scrîşnetul frînei vreunei maşini oprite la doi paşi de ei.   Se pare că toţi s-au prăbuşit undeva, înlăuntrul lor, şi nu-i mai interesează nimic pe lume. Au uitat zîmbetul, frunţile senine.
   Nu ne mai privim unii pe alţii, mergem cu capul în pămînt şi gîndurile aiurea, fiecare tîrîndu-şi tristeţea sau grijile pe trotuarele gri.
   Pesemne că speranţa a obosit sau a murit, făcînd loc lehamitei şi indiferenţei.
   Deşi primăvară, îmi pare că toamna bacoviană a cotropit pămîntul, cerul şi oamenii deopotrivă.
  

Cum poate să-şi asume responsabilitatea un guvern iresponsabil ?

                                      Aceasta-i întrebarea !