joi, 11 martie 2010

Caragiale, contemporanul...

    Lanţul slăbiciunilor :  preiau de la Lucia Verona, care preia de la Dan Voiculescu,  pe care o preia....o leapşă interesantă.  Iată cum a formulat-o  D. V. :
    "Dacă valorile autentice sunt perene (asa am citit în toate cărtile bune), atunci si Caragiale e peren. Cu toată pleiada sa de personaje vii, savuroase, atât de românesti. Si-atunci merită să ne întrebăm: pe cine ar alege nenea Iancu – sosit azi cumva de la Berlin – pentru a-l portretiza cu prioritate în comediile sale? Ce politician, analist, politruc, divă s.a. ar merita un rol principal în opera bardului din Haimanale?"
    Ehe, aici e aici !  Avem atîţia Caţavenci, Farfurizi, Brînzoveneşti şi alte figuri "simpatice", de i-ar trebui lui Nenea Iancu vreo trei rînduri de călimări.
    Pe  Caţavencu , care poate fi şi cetăţeanul turmentat, dar şi Gagamiţă Dandanache, dar şi... să-l căutăm pe la Cotroceni.   Pe Zoiţica, damă bună,  o ştiţi cu toţii...
    Nu i-am uitat pe Hoară şi Boureanu, care i-ar fi oferit bardului o infinită  inspitaţie. Nici pe Boc, acest Ghiţă care execută cu drag şi spor orice ordin primit de la şefu' . Şi care "umflă " tot.
    Despre "rolul principal"  cred că nu mă pot pronunţa : avem atîţia concurenţi,  încît vă las să hotărîţi singuri,  n-aş vrea să fiu imparţială.
    Leapşa e preluată de Elisa, Valive, Brad şi cine se mai încumetă.



9 comentarii:

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Lăsând deoparte personajele atât de discutate...degeaba că pe ei îi doare undeva de noi de toţi..., eu văd românul în rolul turmentatului: eu cu cine votez?

De aici şi restul de personaje caragialistice...
Românul e indecis şi votează după ureche...după urechea altuia, deoarece suntem lipsiţi de decizii personale.

Anonim spunea...

Eu o privesc din punct de vedere estetic: tocmai in asta consta valoarea unui scriitor, prin universalitatea operei .Si tipurile ilustare de el sunt universale." O scrisoare pierduta" , jucata in Japonia, in kimono, a avut acelasi impact ca pe Dambovita.Drept pentru care si azi politicienii nostri sunt colorati din Caragiale.Nenea Iancu isi rade si azi de noi, de acolo, de la Berlin.Si bine face !zincabeiu

madalina ionescu spunea...

Bocul Ghiţă bate baciul vrîncean !!

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Mădălina...nici un boc nu va bate vreodată vreun vrâncean. Orice vrâncean vreau să spun. Ştii de ce? Pentru că ei au ceea ce noi nu vom avea veci. Se au pe ei aşa cum noi nu ne vom avea vreodată. Iar asta, o spune cu oarecare tristeţe o ardeleancă cu suflet de vrânceancă...

Matilda spunea...

Sandrina : nu toţi am fost turmentaţi, doar am fost fentaţi...

Matilda spunea...

Zincabeiu : toate popoarele au faliţii lor, cum ar spune Nenea Iancu .

Matilda spunea...

Mădălina : bocul Ghiţă îşi bate joc de noi cu mare veselie şi nesimţire.

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Matilda dragă...nu turmentaţi la modul propriu ci figurativ. nii au fost turmentaţi de zahăr şi ulei (şomerii), alţii de media..., dar cel mai rău este că oamenii nici nu mai ştiu ce să facă, cum să aleagă...sunt orbiţi de sărăcie şi de lipsa unui adversar politic marcant. Trebuie să recunoaştem că Geoană nu a fost unul puternic.

Anonim spunea...

Caragiale e etern.
Nu cred că javrele contemporane merită vreo înobilare sublimă, printr-o asocierea forţată
cu monştrii sacri ai literaturii române.
Ai spiritului critic pur.
Ai geniului consacrat.
Ca să nu mai pomenesc de infinita distanţă care-i separă de protopurile definite ca atare.
De oamenii politici ai epocii, nici pe departe atât de sub-umani ca aceşti mizerabili
contemporani cu care suntem bombardaţi şi de care suntem agresaţi zilnic.
Testul cu turnesol:
Câţi dintre nemernicii nominalizaţi, indiferent de categorie, se bucură de simpatia, de
farmecul sau de iubirea pe care modelele caragialiene ni le inspiră, chiar şi la o simplă
evocare?!
Să nu uităm că esenţa personajelor livreşti despre care vorbim este, după justa
observaţie a academicianului Şerban Cioculescu, "Excelsior!", adică aspiraţia spre o lume superioară, spre progres, spre evoluţie.
Poate să-mi spună cineva spre ce aspiră pretendenţii de azi?! În afară de bani şi sex, vreau să spun. Inclusiv putere, care tot un fel de sex e.
Aşa că fiecare cu sfera lui.
Unii, în cea a nemuririi.
Ceilalţi...
Pentru ăştia, chiar şi Teodor Mazilu e prea elegant şi subtil.
Să-i lăsăm să se caracterizeze între ei.
Vadim ştie cel mai bine s-o facă.
Ajungă-i latrinei vidanjorul ei!

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog