TRECERE

                                                                         Dlui  Mihail  Sabin

 Totdeauna va exista o uşă
 pe care n-o putem deschide,
 va exista mereu o cale
 pe care n-o putem găsi,
 o dragoste refuzată, un surîs
 şi o lacrimă pe urmele noastre.
 Totdeauna rămîne o întrebare
 al cărei răspuns ne este interzis,
 o taină, un zîmbet, o mirare
 şi o speranţă murită în vis.
 Din anotimpuri pierdute,
 cu iluzii niciodată perene,
 înfrîngeri ne adîncesc pe frunte
 urma fostelor mîngîieri.
 Tot mai trişti, tot mai singuri în noi
 trecem preocupaţi pe lîngă tandreţe,
 pe lîngă viaţă şi pe lîngă moarte
 şi ne îndreptăm hotărîţi
 spre o uşă
 pe care n-o vom putea deschide
 niciodată.

CIRCUL

 Cineva plîngea-ntr-un flaut,
 cineva murea-ntr-un vers,
 cineva uitase rîsul,
 cineva n-a înţeles.

 Undeva era lumină,
 undeva era doar vis,
 undeva era spectacol,
 undeva sens interzis.

 Cineva plîngea-ntr-un flaut,
 cineva durea-ntr-un gînd,
 cineva era odată,
 cineva era nicicînd.

 Bietul plîns din bietul flaut,
 bietul rîs uitat cu graba,
 biet spectacol de duzină,
 biata viaţă, prea degeaba...

ŢĂRM

     Sunt ultimul Ulisse care-a sosit la ţărm.
     Pe plaja fără urme nu văd nicio Ithacă.
     Nisipul e fierbinte, şopîrlele mai dorm
     şi nimeni nu îmi spune : rămîi aici sau pleacă...
   
      În spate am oceanul, în faţă un pustiu
      şi nici-un Sfinx nu-ntreabă şi nimeni nu acuză
      şi nici-un glas nu-mi spune dac-am venit tîrziu,
      sau poate prea devreme - şi ţărmul mă refuză.