Mi-e sufletul obosit şi amar... Mă încearcă o revoltă imensă, aproape imposibil de exprimat în cuvinte.
În România se moare. Se moare de foame, de boală, de nepăsarea şi nesimţirea guvernanţilor. De hoţia şi clientelismul lichelelor portocalii.
Am văzut astăzi o scenă dramatică : doi bătrîni, într-un mare magazin, doreau să-şi cumpere o bucată de caşcaval. Una singură, cea mai mică rotiţă din vitrină. Şi-au făcut un calcul, cu portofelul în mînă, apoi, cu infinită delicateţe, au aşezat rotiţa la locul ei în raft. Aproape cu durere. Nu vă pot spune ce exprima privirea lor, cuvintele nu-mi ajung. Şi parcă se făcuseră mai mici, mai aduşi de spate , înfrînţi de o mică, nevinovată poftă omenească, imposibil de împlinit.
Nu mai sunt bani pentru bătrîni, pentru profesori, pentru medici, pentru trăit. A trăi decent, sub Băsescu, a devenit un lux.
Oameni buni, cît vom mai putea suporta ?
Imaginea de mai sus este preluată de la basarica.ro. Mulţumesc !
