La marginea oraşului, pe un teren viran cotropit de bălării, două statui îşi sprijină ruina una de cealaltă.
Cu glas greu, de piatră, cea mai zdrobită dintre ele întreabă :
- De ce ai ajuns aici ?
- Oamenii spun că sunt inutilă, nu mai reprezint nimic, încurc lumea şi nimeni nu mă mai vrea.
- Dar cum te numeşti ?
- Îngăduinţa....
- Despre mine spun că sunt desuetă, că veacul meu s-a sfîrşit de mult, că nu mai am ce căuta în lumea lor. M-au călcat în picioare, şi-au bătut joc de mine , m-au zdrobit, apoi m-au aruncat.
- Tu cum te numeşti ?
- Onestitatea....
