Toni - gînd bun

         Nu ştiu dacă Toni are blog.  Ştiu însă ca face comentarii inteligente, decente, pertinente.
         El ne sfătuieşte ca în săptămîna patimilor să ne depărtăm puţin de patimile politice sau de orice altă natură şi să ne concentrăm  spre  patimile Mîntuitorului.   Corect !

         Cu puţin timp înainte de a muri,  Papa Ioan Paul al II-lea a rostit următoarea frază :  " Să nu vă fie ruşine că sunteţi oameni".
         Deseori mă întreb :  ce a vrut să spună ?  Cred că a vrut să  spună  simplu : Rugaţi-vă !  
Avem slăbiciuni omeneşti,  greşim,  uneori uităm să fim buni creştini , dimpotrivă,  facem mult rău . Celor din jur sau nouă înşine.  Pentru toate acestea Iisus a pătimit, ca să fim iertaţi.  Trebuie doar să ne rugăm Lui.

         De aceea voi urma sfatul lui Toni : voi încerca să mă apropii mai mult de sufletul meu şi al celor din jur, şi,  atît cît mă ţin puterile, să-i ajut pe cei mai puţin norocoşi.
         Dumnezeu să ne-ajute !

        

Bocul jalnic

   
       Theodora0303 este revoltată, pe  bună dreptate ! Impozitul pe bonurile de masă este o aberaţie şi o lovitură dată marii majorităţi a  salariaţilor români.
     Eu vreau, în preajma sărbătorilor pascale, să împac pe toată lumea. Ca atare, fac o propunere guvernului, şefului guvernului, şi,  nu în ultimul rînd, ministrului Vlădescu,  atît de greu încercat .
  
      Pentru că este genial, pentru că este trimisul lui Băsescu printre muritorii de foame, scîrbă, lehamite, revoltă, etc., pentru că mi-e  deosebit de  drag şi vreau să-l ajut,  îi propun marelui Boc să instituie şi impozitul pe statură.
   În funcţie de înălţime,  se va calcula astfel :  are românul 1,80 metri ? Să plătească statului 18 % din venituri, că statul l-a făcut mare , iar guvernul e şi mare şi tare  incompetent !  În acest fel, statul va încasa oarece bănuţi la buget, iar bocul va rămîne neatins !
   Bocul nostru cel de toate zilele şi toate cretinismele ,  va rămîne în continuare neatins ...

  
 

La mulţi ani !

Pictură de Elena Bessinger

Nevoi personale

        

         Vreo cinci milioane de români  i-au acordat pentru cinci ani  un credit   pentru nevoi personale.

         
         Nu ştiu de unde  ia  basarica  imaginile,  eu sigur preiau de la el, că prea le nimereşte !

Preiau de la BASARICA

 
  Mi-e sufletul obosit şi amar... Mă încearcă o revoltă imensă, aproape imposibil de exprimat în cuvinte.
  În România se moare. Se moare de foame, de boală, de nepăsarea şi nesimţirea guvernanţilor.  De hoţia şi clientelismul lichelelor portocalii.
  Am văzut astăzi o scenă dramatică : doi bătrîni, într-un mare magazin, doreau să-şi cumpere o bucată de caşcaval. Una singură, cea mai mică rotiţă din vitrină.  Şi-au făcut un calcul, cu portofelul în mînă,  apoi, cu infinită delicateţe, au aşezat rotiţa la locul ei în raft. Aproape cu durere. Nu vă pot spune ce exprima privirea lor, cuvintele nu-mi ajung.  Şi parcă se făcuseră mai mici,  mai aduşi de spate , înfrînţi de o mică,  nevinovată poftă omenească, imposibil de împlinit.
   Nu mai sunt bani pentru bătrîni,  pentru profesori,  pentru medici,  pentru  trăit.  A trăi decent, sub Băsescu,  a devenit un lux.

   Ne-au ipotecat  viaţa, trecutul  muncit al părinţilor noştri, viitorul  loc de muncă al  tinerilor, educaţia copiilor şi nepoţilor noştri.
  Oameni buni, cît vom mai putea suporta ?

   Imaginea de mai sus este preluată de la basarica.ro. Mulţumesc  !

Addenda la cronica unei come anunţate

      Din cînd în cînd, Dumnezeu ne trimite veşti despre efemerul care suntem. 

      Ne agităm sau suntem calmi, bogaţi sau năpăstuiţi ai  vremurilor, nefericiţi de-o clipă sau de-un veac,  ori fericiţi iluzorii,  ne urmăreşte  pe toţi,  implacabilă,  Boala sau,  mai grav,  Moartea. 
   
       Atunci ne îndreptăm fruntea spre EL.  Pentru că , în sfîrşit, am înţeles.  Ne  amintim vechi rugăciuni,  devenim  mai  noi înşine,  adică umani.   Încercăm , dacă nu putem altfel, să ne ajutăm semenii  prin rugăciuni sincere , ca şi cum ne-am ruga pentru noi.  Bunul Dumnezeu,  cu înţelepciunea Sa,  de foarte multe ori  îşi pleacă urechea la rugile noastre,  înţelegînd slăbiciunea şi neputinţa noastră.  Şi ajută.
      Probabil că atunci cînd vom fi în mod firesc mai  umani,  vom dărîma,  cu credinţa noastră,  pragul dureros care,  deseori,  ne trece dincolo....

Fără cuvinte