Invitaţie la vals

   Poporului îi este dor.  Aproximativ 60.000 de români îl aşteaptă miercuri  pe preşedintele foamei , pentru o binefăcătoare baie de mulţime.
  Urările şi dansul în Piaţa Victoriei, începînd cu ora 10,00.

Întîlnire de gradul O

 Aşa să fie !

 Eu nu mai am cuvinte... Voi aveţi ?

BĂTRÎNA

   Se sprijină-n cîrje, abia se tîrăşte,
   nici moartă nu este, dar nici nu trăieşte.

   Copiii-s plecaţi înspre zări mai avute
   ea este săracă şi cum să-i ajute ?

   Secată, înfrîntă de-o boală mîrşavă
   mai  poate să lupte ?  E slabă,  prea slabă.

   Abia mai respiră,  curînd  o să moară
   bătrîna, frumoasa şi blînda mea ţară.
  

ŢĂRM

     Sunt ultimul Ulisse care-a sosit la ţărm.
     Pe plaja fără urme nu văd nicio Ithacă.
     Nisipul e fierbinte, şopîrlele mai dorm
     şi nimeni nu îmi spune : rămîi aici sau pleacă...
   
      În spate am oceanul, în faţă un pustiu
      şi nici-un Sfinx nu-ntreabă şi nimeni nu acuză
      şi nici-un glas nu-mi spune dac-am venit tîrziu,
      sau poate prea devreme - şi ţărmul mă refuză.

Acum patru decenii...

           O seară frumoasă.  Într-o ţară frumoasă.  Putem să ne spînzurăm cu toţii.  Este interzis să murim împreună.  Cînd suntem morţi părăsim în linişte sala.

          Spitalul barează drumul cu lungimea şi lăţimea lui atît de întunecate. Priveşte numai aici, spune Paul. O dată am numărat ferestrele.  Astă vară s-au aruncat patru de la fereastră.,  nu face nimic,  nu face nimic. Dacă nu se aruncă mor în pat. ....de luni de zile nu avem vată,  nici bandaje , ne luăm resturi de la fabrica de ciorapi.
                                                                                 
          
                                                                                      Herta Muller

      .... parcă ar fi astăzi !

Taxa pe prostia altora

                                                                        
                                                                                Vinovaţii fără vină
                                                                                Cer să se facă lumină !
     
     Timp de aproape 37 de ani am plătit statului român dările lunare pentru a-mi asigura o pensie decentă. Timp de aproape 37 de ani am dat , fără să cer nimic în schimb. Mi-am plătit demnitatea bătrîneţii.
      Nu sunt de acord ca statul să mă penalizeze pe mine din cauza unor incompetenţi mincinoşi.
      Reducerile pensiilor, ajutorului de şomaj şi ale veniturilor se traduc prin taxa pe prostie. Taxa pe prostia Guvernului Băsescu, achitată de un popor întreg.
      Să plătească băsescobocii care au votat  clica portocalie,  toţi susţinătorii şi admiratorii portocaliilor, fiindcă prostia, ca şi vina, se pedepsesc individual.    Pentru că cinci milioane de români, mulţi din ei călătoriţi pe plaiuri mai însorite,  l-au  votat pe Băsescu şi gaşca lui, nu  trebuie să sufere o ţară întreagă. Îmi rezerv dreptul de a da statul român în judecată pentru atentat la viaţa mea normală.   
     Trebuie să-i penalizăm pe conducătorii  portocalii  pentru fals în declaraţiile  publice din  timpul campaniei electorale şi pentru favorizarea infractorilor politici ! 
       S-ar putea să avem surpriza de a cîştiga.   

Cealaltă meserie a lui Băsescu

     Băsescu negociază cu reprezentanţii FMI.
     Nu ştiu ce articol, liniuţă sau punctişor din Constituţie îi legitimizează demersul.
     Dar am aflat, cu această ocazie, că  Băsescu este economist, finanţist  şi tehnocrat de renume mondial. Din  această ipostază negociază de la egal la egal cu specialiştii FMI.  Cu ţara în genunchi.  Din această ipostază  scoate castanele din focul bocist şi ne vinde pentru următoarele cinci, şapte decenii, sau  mult mai mult.  Cu ţara în genunchi.
     Viaţa, liniştea, viitorul, dar şi traiul de zi cu zi a aproape două milioane de oameni  se află în aceste două mîini  capabile de orice.
       Şi nu-i dă nimeni peste gură şi peste mîini  ! Ţara e în genunchi.