Întîmplarea

     Am cumpărat un ziar pe care de obicei nu-l cumpăr. Din întîmplare. Am citit, tot din întîmplare,  ceea ce nu citesc de obicei : un ferpar. Aşa am aflat că un fost profesor de la liceul  "Mihai Viteazul"  a plecat să predea şi celor din ceruri. A fost un dascăl bun, prieten cu elevii, profesor exigent, dar şi confident al  băieţilor care începeau să aibă mici probleme în idila care tocmai înmugurea.  Şi nu erau puţini.
   Am fost la biserică să-i aprind o lumînare. M-am uitat cu atenţie în jur : niciunul din colegii sau colegele din liceu nu au trecut pe acolo. Nicio floare din partea profesorilor de acum. Trecuseră anii...
   Totuşi, din atîtea generaţii de elevi, nimeni nu şi-a mai amintit, peste timp, de bătrînul profesor ? La groapă l-a însoţit numai familia, şi aceea înjumătăţită...
   Oare ce-ar mai trebui să facem în rapidul curs al vieţii,  pentru ca, exceptînd familia,  măcar un om, unul singur, să refuze uitarea ?