Politică de duminică

   
     Alegeri în Bucureşti, pentru Colegiul 19.  Alegători :  100.000 , din care s-au prezentat aproape 1,85 la sută, pînă la ora 10,00.  
     E duminică, afară stă să plouă, norii apasă deasupra Bucureştilor,  aproape nimeni pe stradă...
     Înafara familiei şi a cîtorva prieteni, mai vine cineva  să pună stampila pe numele vreunei candidate ?

     Aud că şi la Râmnicu-Vâlcea oamenii se înghesuie în cabinele de vot cam în acelaşi procent ca şi  bucureştenii.
     E prea duminică şi prea sictir de politică...

A căzut Guvernul !

       
         Dragi români, nu mai avem Guvern !  Executivul nu mai există !
         El s-a transformat în Comisia pentru revizuirea Constituţiei.
         Chiar bocul şef  declară nonşalant că de o lună de zile, atît guvernul, cît şi preşedinţia,  lucrează la revizuirea Constituţiei.
         Pentru a gîdila orgoliul nemăsurat al lui Băsescu,  întregul executiv s-a ocupat de orice altceva decît de găsirea unor soluţii pentru depăşirea acestei nenorocite de crize.

         Acum aţi înţeles de ce merge totul atît de bine în ţărişoara noastră ?
     

Tunelul

     Aproape uitase de cînd începuse să sape. De luni, de ani...
    Tunelul era lung, întortocheat, întunecos. Luat cu treaba, cu viaţa,  avea impresia că, uneori, totul se prăbuşea în spatele lui. Alteori i se părea că voci necunoscute îl atrag şi-l îndepărtează de la truda sa. Cu obstinaţie, mereu mai hotărît,  lua totul de la început. Trebuia, trebuia să reuşească ! Îl obseda un dialog citit demult, într-o carte de Garcia Marquez :
 -  Cît de departe suntem !
 -  De cine ?
 -  De noi înşine, răspunse Episcopul.
     Nu , el nu se va da bătut.  Trebuia neapărat să-l cunoască, să-l înţeleagă.
     Va săpa încontinuu, toată viaţa şi toată moartea,  pînă îşi va descoperi sufletul.

Întîmplarea

     Am cumpărat un ziar pe care de obicei nu-l cumpăr. Din întîmplare. Am citit, tot din întîmplare,  ceea ce nu citesc de obicei : un ferpar. Aşa am aflat că un fost profesor de la liceul  "Mihai Viteazul"  a plecat să predea şi celor din ceruri. A fost un dascăl bun, prieten cu elevii, profesor exigent, dar şi confident al  băieţilor care începeau să aibă mici probleme în idila care tocmai înmugurea.  Şi nu erau puţini.
   Am fost la biserică să-i aprind o lumînare. M-am uitat cu atenţie în jur : niciunul din colegii sau colegele din liceu nu au trecut pe acolo. Nicio floare din partea profesorilor de acum. Trecuseră anii...
   Totuşi, din atîtea generaţii de elevi, nimeni nu şi-a mai amintit, peste timp, de bătrînul profesor ? La groapă l-a însoţit numai familia, şi aceea înjumătăţită...
   Oare ce-ar mai trebui să facem în rapidul curs al vieţii,  pentru ca, exceptînd familia,  măcar un om, unul singur, să refuze uitarea ?

Guvernul e în aer !

     În legătură cu norul  vulcanic,  şeful guvernului  comunică  poporului  următoarele :
     Staţi liniştiţi la locurile voastre !
     Praful de pe tobă din cămările şi portofelele voastre nu se datorează vulcanului ;
     Guvernul  în aer,  studiază îndeaproape norul ;
     Guvernul  se va preocupa cu seriozitate de această problemă, aşa cum a făcut-o şi în cazul crizei financiare ;
      Guvernul este mulţumit că, pentru o perioadă de timp, niciun român nu va mai părăsi ţara !

Viaţa noastră...

 

     Dau drumul la televizor. Politică. Băsescu, Boc, Berceanu, Videanu. Hoară, Preda, Tiron. Secretele guvernului, Elena Udrea. Schimb canalul. Aceiaşi, dar în altă ordine.  ANI , Procuratură, Curtea Constituţională. Telecomanda. Alt canal, aceeaşi piesă.
    Blogării, pe bună dreptate, comentează actualitatea. Cu umor, cu nervozitate sau sictir. Politică.
    Nu mai pot !  Politicienii sunt peste tot ! Majoritatea subiectelor sunt  "provocate"  de ei înşişi. Ne-au invadat, ne toacă nervii, ne astenizează, ne acaparează gîndurile şi simţurile, ne învăluie.  Ca să nu ne mai punem întrebări, ca să nu  le  mai punem întrebări.
     Am o scîrbă profundă faţă de această politică, şi o infinită milă de noi...
    Noi  cum  mai trăim ? Noi  cînd   mai trăim ?


    Sau, cum spune poetul :  " Viaţa noastră unde e,
                                            Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea ? "

   

Să ne gîndim Putin...

       PDL s-a bolşevizat ! Aşa rostit-a şeful său suprem. În acest caz, vicepreşedinţii care de vreo zece ani cel puţin sunt tot vicepreşedinţi, urmează a nu mai fi. Deci, debolşevizarea partidului.
       Să încercăm să descifrăm  puţin "răbufnirea".
       Băsescu nu este mulţumit de Boc, de felul cum gestionează sforile pe care le trag vechii pedişti prin "noul"  PDL.  Spuneam mai de mult că vechea gardă este profund nemulţumită de posturile pe care a trebuit să le cedeze "noii clase politice" a lui Băsescu. Pornind de la Roberta Anastase şi Elena Udrea, pînă la Stolojan. Se impune, deci, ca la următorul congres al partidului, delegaţii să-şi aleagă un alt preşedinte. Din  poziţia sa de şef al statului, pe Băsescu nu-l interesează funcţia de preşedinte al unui partid, pentru a accede în 2014 la vreo funcţie de parlamentar ! Prin urmare, nici funcţia de preşedinte al  PDL nu-l interesează în mod expres.
      Dar, din aceeaşi funcţie actuală, Băsescu poate influenţa numirea  preşedintelui partidului în persoana unui pedelist  apropiat şi devotat : Elena Udrea.  Ea poate candida, din partea PDL,  la funcţia  supremă în stat. Şi-l poate numi prim-ministru pe Băsescu, care şi-ar asigura, astfel, încă cinci ani de mandat.
      Model sovietic de mare succes.