Să ne amintim....

   Cine are părinţi, pe pămînt nu în gînd,
   Mai aude şi-n somn ochii lumii plîngînd.

   Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
   Astăzi, îmbătrînind, ne e dor de părinţi.

   Ce  părinţi ? Nişte oameni ce nu mai au loc
   De atîţia copii şi de-atît nenoroc.

   Nişte cruci încă vii, respirînd tot mai greu,
   Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

   Ce părinţi ? Nişte oameni, acolo, şi ei,
   Care ştiu dureros ce e suta de lei.

   De sunt tineri sau nu, după actele lor,
   Nu contează de loc, ei albiră de dor.

   Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
   Cîtă muncă în plus, şi ce chin, cît nesomn !
   ....

    Ne-amintim şi de ei, după lungi săptămîni,
    Fii bătrîni ce suntem , cu părinţii bătrîni.

    Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
    Dacă nu au murit, trişti în casele lor...

   Între ei şi copii e-o prăsilă de cîini,
   Şi e umbra de plumb a preazilnicei pîini.
   ....

   Mai avem noi părinţi ? Mai au dînşii copii ?
   Pe pămîntul de cruci numai om să nu fii .
   ....

                                                    Adrian Păunescu - Repetabila povară